Oliviu Secara wrote: ↑Tue Jul 04, 2023 12:42 pm
Multe necunoscute așteaptă ipoteze care e nevoie a fi formulate….
Astea sunt câteva variante prin care acești câini s-au răspândit dintr-o parte intr-alta.
Într-un fel sau altul au ajuns,cum?e prea greu de știut acum,doar să bănuim.
Oricum se vede că e de-a lungul Paralelei de 45° care din cate am văzut în istorie s-a suprapus perfect cu posibilitatea migrării de-a lungul stepelor și binenteles a climatului temperat întâlnit în jurul paralelelei de 45°
Foarte interesantă teoria ta si aș spune chiar plauzibilă !
E logic până la urmă ca pe Vechiul drum al Mătăsii care traverseză si zona Balcanică să existe atât mișcare de mărfuri și animale cât și câini, ținând cont de relația bună dintre om și câine în istorie.
Drumul Mătăsii a fost inițial o rută comercială care pornea din China, continua prin India, Persia, Egipt și Arabia și se termina în Europa de Est, trecând pe rând prin Grecia, Italia și Marea Britanie. Atestarea acestui traseu apare inca din secolul II Înainte de Hristos în documente chinezești.
„Iar când veni şi vremea să urle-n zare tunul, / Mişcatu-s-au românii cu miile, ca unul”
Drumul mătăsii și aș zice că și drumul cel de sus care trece prin nordul mării negre și nordul marii Caspice care e descris ca locurile de iernat al oierilor Mărgineni,pt ca pe acolo descrie Dimitrie Cantemir că năvăleau toate popoarele asiatice , tătarii din popor,și era firesc că intorcandu-se înapoi în țările lor sa ieie și turme de oi și câini o dată cu iele.
Pe sus au ajuns direct in Nordul Indiei,Himalaia,și în Tibet și de acolo știm bine că Mongolii(tătarii)au cotropit chiar și China,nu era mare lucru să ajungă în Coreea
Răspândirea mioriticului e cumva legata cu partea nordica a Marii Negre,nordul mării Caspice,nordul Indiei,Tibet,Mongolia,Coreea.
Câinele asta s-a răspândit ori de-a lungul drumul mătăsii,ori Tătarii l-au luat o dată cu turmele luate prada din tarile romane și vedem că oierii români ajungeau până lângă marea Caspică.
Io unu tind sa cred că s-a răspândit în prin Tătari,vedem de la Dimitrie Cantemir că năvăleau dinspre nordul Mării Negre,deci tot pe acolo se și retrăgeau cu pradă,care binenteles că era și din turme de oi și o dată cu iele și câini.
Oile le mâncau,mai rămâneau doar câinii
În descrierea mioriticului scrie că e cunoscut că și câine tătăresc...poate de aici vine legătură.
Deci ori prin drumul mătăsii ori prin drumul Tătarilor...sau amândouă câte puțin.
Un lucru se vede limpede,câinele are aceleași trăsături fizice și psihice,toată lumea cumva îl îndrăgește și peste tot o fost folosit ca și câine de oi,paza animale.
În descrierea rasei din India,Himalaia,spune că se regăsește în zonele reci,deci o caracteristică a lui,a rezistat datorită blănii în zonele de munte cu climat aspru(înca un avantaj pt păstrarea rasei de-a lungul timpului).
Tot Dimitrie Cantemir in Hronograf descrie acest ținut că și pământuri ale Tătarilor,pe aici au cucerit iei Rusia și au subjugat-o câteva sute de ani.
Tătarii se întindeau până la Nistru in perioada Moldovei lui Stefan,înainte de descălecat lui Dragoș Vodă erau stăpâni până la Carpați,dar romanii i-au alungat și au întemeiat Moldova.
Tătarii din Crimea sunt rămășițelor vechiului imperiu.
Deci cum ai arătat mai sus,primele mențiuni despre transhumanța Mărginenilor sunt de prin sec 15 când încă Nordul Marii Negre era ținut tătăresc.
Înseamnă că mărginenii intrau în legătură cu tătarii.
Deci cumva câinii ăștia s-au răspândit pe axa asta Moldova-nordul mării Negre și Nordul Marii Caspice,nordul Indiei,Tibet,Mongolia-Coreea.
Tind sa cred că Tătarii sunt de "vina",dar lăsăm loc oricărei alte variante,în ziua de azi nu putem decât banui cam ce s-au întâmplat.
Magia vechiului Bizanț atrage o echipă de filmare a TVR pornită să descopere urme fascinante ale romanității sud-dunărene din timpurile apuse ale defunctului imperiu. Pagini de istorie uitată sunt redeschise și locuri de legendă se arată în fața obiectivului. Cum ar fi: Târnova, capitala Imperiului Vlaho-Bulgar al Asăneștilor, un teribil imperiu edificat de etnici deja români care au dat uriași oameni politici, căci în sec. XII fenomenul de etnogeneză era deja încheiat. Lacul Ohrida din inima Balcanilor, la confluența dintre Grecia, Albania și Macedonia, vatră străveche a aromânilor cărvunari, în apropiere de care un prinț bulgar moare ucis de acești vlahi cărvunari în anii 900, adică proprietari de caravane. Și unde, puțin după anul 1000, împăratul Vasile Bulgaroctonul care înființează o Episcopie a Vlahilor, închină această nouă instituție de cult bisericii de aici, conservată în mod miraculos neschimbată. Caliakra, sediul central al Țării Cărvuna (care inițial era la Cavarna/Cărvuna din apropiere), întemeiată de vlahii cărvunari/caravangii după anul 1200 în Bulgaria uriașului țar Ioan Asan al II-lea, țară care mai târziu se va numi Dobrogea de la despotul Dobrotiță, tot un român. Roma, acolo unde tiranul proto-român Phokas, urcat prin crimă pe tronul Bizanțului, va clădi ultimul edificiu din Forul Roman: Coloana care îi poartă numele, ridicată la începutul anilor 600. Și tot el va transforma Panteonul în bazilică creștină, până atunci acesta fiind un ultim bastion al păgânismului. Pliska, formidabila capitală a proto-bulgarilor asiatici invadatori care au dat în timp numele unei mari părți a slavilor sudici, cei care au înființat ceea ce în mod fals poartă numele de Primul Țarat Bulgar-căci era vorba despre un Hanat după model asiatic. Iar cel puțin unul dintre acei hani, cândva prin Anii 800, a fost un proto-român pe nume Sabin. Salonic, în fața zidurilor căruia marele Ioniță Caloian va muri în cortul său în 1211, asasinat de chiar șeful pazei sale, un cuman din N Dunării. Ioniță trecuse la catolicism cu întreg poporul său și corespondența păstrată cu Papa Inocențiu al II-lea stă mărturie despre latinitatea suveranului. Și unde avem Biserica Sf. Dumitru care adăpostește mormântul sfântului, devenit model pentru geneza Imperiului Vlaho-Bulgar. Muntele Athos, acolo unde vlahii conviețuiau cu călugării mănăstirilor și, când au fost goniți de pe Sfîntul Munte prin decret imperial după anul 1100, s-a produs efectiv un cataclism social în chiar Capitala Constantinopol - sunt foi din istoria noastră azi demult uitate. Vlahia Mare din Tesalia, în chiar inima Greciei, unde românii sud-dunăreni și-au avut după anul 1200 o formidabilă formațiune prestatală practic independentă politic. Relicvele de aici sunt unice, ca și amintirea unor mari lideri uitați precum Niculiță din Larisa și alții. Vom vedea și tristele ruine bizantine ale Palatului Boukoleon, cel odinioară splendid, în care s-au instalat Cruciații care au cucerit și jefuit crunt Constantinopolul în 1204, întemeindu-și efemerul lor Imperiu latin pe nume... Romania! Și unde locuia Împăratul Baldovin de Flandra, prins în luptă și apoi ucis de Ioniță Caloian-vom vedea și turnul din Târnova în care suveranul captiv și-a trăit ultimele zile. Niceea, fabuloasa cetate din Asia Mică, ale cărei ziduri impresionante au fost construite cu vreo 3 secole înainte de Cristos de nimeni altul decât Lisimach-învinsul regelui get Dromichetes. Unde era în sc. XIII capitala Imperiului de la Niceea, care va relua Constantinopolul pentru greci în timpurile lui Ioan Asan al II-lea. Și unde încă există biserica în care s-a ținut în anul 787 Al Doilea Conciliu de la Niceea la care a participat și episcopul Ursus din Țara Avarilor-căci în N Dunării exista pe atunci imperiul de jaf și pradă al acestor siniștri invadatori asiatici în care vedem însă că existau episcopi cu nume latin. Și, nu în ultimul rând, Cartierul Vlacherne din vechiul Constantinopol, cel care dă și titlul documentarului, care nu era altceva decât Cartierul Valah, înființat la început extra muros de un duce legendar pe nume Blachernos care și-ar fi adus oamenii acolo din Mica Sciție în Anii 500-adică din Dobrogea de azi. Unde împărații din magnifica Dinastie a Comnenilor au clădit fabulosul lor Palat Vlacherne în sec. XI, la care întreaga Europa se uita cu profundă admirație. Și formidabilele ziduri ale Constantinopolului, și altele.
Producător și realizator: Tudor Chirila
Imaginea: Salim Abdulkerim
Montajul: Robert Kallos
TVR Cultural, sâmbătă 28 iunie 2025, ora 16.00
„Iar când veni şi vremea să urle-n zare tunul, / Mişcatu-s-au românii cu miile, ca unul”
Încercare de omologare a ”Ciobanescului sicilian Spino of Iblei ” începută în anul 2015.
F.C.I. Standard n° 906
ORIGIN: Italy.
UTILIZATION: Shepherd dog used for the protection of sheeo and goats.
F.C.I. Classification: Group I – Sheepdogs and Cattle-dogs (except Swiss
Cattle-dogs).
Section 1 – Sheepdogs. Without working trial.
BRIEF HISTORICAL SUMMARY: For centuries the dog Spino of Iblei has been bred
in the South-eastern Sicily, precisely in the Hyblaean Mountains and in the
surrounding area up to the marina. The primary criterion of breeding of this
breed has always been and still is the utilization of this dog for the guard
and the defense of sheep and goats, for this reason today's dogs have preserved
their temperament.
GENERAL APPEARANCE: Medium-big size dog with the conformation of a robust
mesomorph. Harmonic, compact and strong, with strong and big bone. At first
sight its appearance must show power and rusticity, without ever appearing
squat. Sexual dimorphism is well pronounced.
IMPORTANT PROPORTIONS:
The length of the head is about 4/10 of the height at the withers.
The length of the skull is greater than the lenght of the muzzle,
approximately 3/2.
The width of the skull is almost equivalent to its length.
The body length is just slightly greater than the height at the withers.
The depth of chest is around 48% of the height at the withers never exceeding 50%
BEHAVIOUR AND TEMPERAMENT:
Its utilization is the protection of flocks from the attacks of wolves,
foxes and feral dogs. The Spino of Iblei is accustomed to live without
suffering in extreme areas in spite of the very poor diet that shepherds give
their dogs. For this reason it is very resistant to common diseases. It is a
fearless and tireless guardian, firm and incorruptible defender of flocks
entrusted to it, but it tends to socialize with strangers when the
shepherd/owner is with it. It is a perfect playmate for children towards whom
it naturally assumes a docile and submissive behavior. It shows pronounced
ability to adapt to any new environment.
HEAD
The head holds straight profiles. It is wide and massive in harmony with the
general appearance. Viewed from above, head is shaped like a truncated cone
with the front face of the muzzle very wide. The upper longitudinal axes of the
skull and muzzle are parallel or just slightly divergent.
CRANIAL REGION:
The width of the skull is almost equivalent to its length. Upper and side
profiles of the skull tend to be straight, so the skull never appears convex.
It may appear round because of the long wig. The forehead is never very high.
The superciliary arches are detectable but never prominent. The medio-frontal
furrow is not marked.
Stop: The stop is slightly marked, never elusive or very marked.
FACIAL REGION
Muzzle: Shorter than skull, wide and deep at the root. It thins just slightly
towards the nose remaining wide to the tip, so the muzzle is never pointed.
The upper profile of the muzzle is rectilinear. The suborbital region is full.
Nose: Large, nostrils well opened, well pigmented. Slight seasonal
discoloration is admitted.
Lips: Slightly thick and close fitting. With closed mouth the upper lips never
cover the jaw whose lower margin must always be the lower profile of the muzzle.
Labial commissure closed and never very evident, it must not be placed too
backward. The height of the midline of the upper lips must not be greater than
1/3 of the height of the nose.
Jaws/Teeth: Jaws large and stromg. Big, white and healthy teeth. The incisors
are placed forming a very wide curve. Scissor bite. Level bite is tolerated.
Cheeks: Moderately full, with strong but never prominent muscles.
Eyes: Oval in shape, eyes are in sub-frontal position. Well-spaced, not large
in relation to the size of the head. They are neither protruding nor deep set.
Rims are well adherent and well pigmented. Iris color ranges from light ochre
to dark ochre.
Ears: Set over the zygomatic arch, ears are natural, hanging. Ears large at
their base, V-shaped with extremity slightly rounded. Covered with long hair
with fringes that abundantly exceed the pavilion. Little visible both frontally
and laterally due to the long drooping hair of the skull.
NECK: Half-lenght, strong and muscled, without dewlap. Upper profile is
moderately arched.
BODY: Compact body. The body-length is just slightly greater than the height
at the withers.
Withers: Slightly raised compared to the rest of the top-line. It is long and
wide.
Back: Large, muscled and solid, it is straight in profile.
Loins: Round, wide and muscled.
Croup: Wide and muscled, moderately long, slightly inclined.
Chest: Deep up to almost elbow level. Its height shall not exceed half the height
at the withers. Ribs are averagely sprung, oblique and well-extended intercostal
spaces.
Under-line: The sternum-ventral profile rises towards the belly slightly.
TAIL: Thick at the base, tapering gradually to the end. Set in the prolongation
of the croup and reaches the level of the hock at least. In normal stand tail is
carried low sabre shaped. Scimitar shaped even over the back when alert or
moving. Well furnished with dense hairs without fringes.
FOREQUARTERS: With powerful muscles and with very strong bone. Viewed from the
front straight, parallel and, as a result of the broad chest, adequately far
apart.
Shoulders: Long, slightly oblique and averagely inclinated.
Upper-arm: Long, well close to the body and furnished with powerful muscles.
Elbows: Close to the chest even on the move.
Forearm: Straight, strong and very thick bone.
Carpus (Carpal-joint): Strong, clean and of good thickness. Never signs of
weakness.
Metacarpus (Pastern): Long enough, seen in profile it is slightly oblique.
Feet: Large and high, roundish shape, enoygh closed toes. Strong nails and
thick soles.
HINDQUARTERS: Straight and parallel when seen from the behind. Seen from the
side they are averagely angled with moderately long bones.
Thigh: Long, wide and muscled, with back profile slightly convex.
Stifle (Knee): Firm, without internal or external rotation. Perfectly straight as
the whole hind limb.
Second thigh: The tibia is long enough. Strong bone and lean muscles.
Hock joint: Strong, very thick and firm. Never short.
Metatarsus (Rear pastern): Strong, clean and thick. May have dewclaws.
Feet: Like the front, but more oval.
Gait/Movement: Free and fluid step. The footprint of the rear foot reaches that
of the front foot whitout passing it. The natural gait is trotting with firm
back and the hhead almost on the extension of the dorsal line. The dog must
never trudge when trotting..
Skin: Moderately thick, tight to all parts of the body. On the face the skin is
thinner. No wrinkles.
COAT
Hair: Covering hair is good thick and ruffled, little to very wavy without ever
being curly. Thick undercoat. Hair abundant both on the head and on the body.
On the skull the hair forms thick wig and rich eyebrows, muzzle has moustache
and beard. The limbs are covered with long hair in both front and rear faces.
Maximum length of hair is on the back.
Colour:
White-black; White-fawn (in all grades); White.
In the bicoloured coats at least one white spot on the chest must be present.
White-grey dogs are considered white-black. The fawn carbonate colour is
tolerated. Tricolour or brindle are not allowed
Height at the withers:
- Males: from 62 to 70 cm. Ideal 66 cm.
- Females: from 57 to 65 cm. Ideal 61 cm.
Weight:
- Males from 40 to 50 Kg.
- Females from 32 to 42 Kg.
Defaults:
Any departure from the foregoing points should be considered a fault and the
seriousness with which the fault should be regarded should be in exact
proportion to its degree and its effect upon the health and welfare of the dog.
- Overweight or weakness.
- Absence of teeth, except PM1.
- AClear iris.
- Small ear, rose ear, fluttering ear, short haired.
- Height at withers up to 1 cm beyond the upper limit
: Severe faults:
- Partial or total de-pigmantation.
- Excessive diverging cranial-facial axes.
- Too marked stop.
- Erect or semi-erected ears.
- Short or curly haired.
- Cow hocks.
- Dewlap.
- Groundheight of elbow less than 50% of the height at the withers.
- Rolled tail or ringtail on the back.
Disqualifying faults:
- Unmotivated aggressive or shy dogs.
- Cranial-facial axes convergent.
- Overshot bite or undershot bite.
- Blue eye.
- Entropion or ectropion.
- Absence of beard and mustache or short haired limbs.
- Coat colour other than those provided. Total absence of white mark.
- Height at withers below the minimum limit or more than 1 cm beyond the
upper limit
N.B. Male animals should have two apparently normal testicles fully descended
into the scrotum.
L'Enci ha ufficialmente deliberato di approvare il passaggio dal Registro Supplementare Aperto (RSA) al Registro Supplementare Riconosciuti (RSR) per la razza Spino degli Iblei, che diventa pertanto la la diciassettesima razza canina italiana. L'allevatore Dario Capogrosso di Sarezzano (AL) spiega insieme a Genny Notarianni, Ufficio stampa Cia Alessandria, questo importante traguardo.
Standard
Standard n° 906 Spino degli Iblei
redatto da Gianni Vullo e approvato dall’E.N.C.I.
F.C.I. Standard n° 906
ORIGINE: Italia.
UTILIZZAZIONE: Cane da pastore utilizzato per la protezione di pecore e capre.
Classificazione F.C.I.: Gruppo 1 – Cani da Pastore e Bovari, esclusi Bovari
Svizzeri.
Sezione 1 – Cani da gregge - Senza prova di lavoro.
BREVI CENNI STORICI: Il cane Spino degli Iblei è allevato da secoli nella Sicilia
sud-orientale, precisamente sull’altopiano dei Monti Iblei e nell’area
circostante fino alla marina. Il criterio primario della sua selezione è sempre
stato ed è tuttora l’utilizzo di questo cane per la protezione e la difesa di
pecore e capre, cosicché i cani di oggi hanno conservato intatta la loro
attitudine.
ASPETTO GENERALE: Cane di mole medio-grande, con la conformazione di un
mesomorfo robusto. Armonico, compatto e vigoroso, con ossatura spessa e
forte. Sin dal primo sguardo deve dare l’idea di robustezza e rusticità, senza
mai apparire tozzo. Il dimorfismo sessuale è molto evidente
PROPORZIONI IMPORTANTI:
La lunghezza della testa è all’incirca 4/10 dell’altezza al garrese.
La lunghezza del cranio è maggiore di quella del muso, all’incirca 3/2.
La larghezza del cranio è quasi equivalente alla sua lunghezza.
La lunghezza del corpo è appena maggiore dell’altezza al garrese.
L’altezza del torace è all’incirca 48% dell’altezza al garrese senza mai
superare il 50% di tale altezza.
COMPORTAMENTO E CARATTERE:
Viene utilizzato per la protezione di greggi dagli attacchi di lupi, volpi e
cani rinselvatichiti. È abituato a vivere senza problemi in ambienti estremi
nonostante l’alimentazione molto povera che i pastori somministrano ai loro
cani. Per questo motivo è molto resistente alle comuni malattie. È un
guardiano impavido ed instancabile, fermo e incorruttibile difensore delle
greggi a lui affidate, ma in presenza del pastore/proprietario è portato a
socializzare anche con gli estranei. È un perfetto compagno di giochi per i
bambini verso i quali assume naturalmente un comportamento docile e sottomesso.
Dimostra spiccata capacità di adattamento a qualsiasi nuovo ambiente.
TESTA
La testa ha profili rettilinei. E' larga e massiccia, in armonia col corpo.
Vista dall'alto, la testa appare come un tronco di cono con la faccia anteriore
del muso molto larga. Le linee superiori del cranio e del muso sono tra loro
parallele o solo leggermente divergenti.
REGIONE DEL CRANIO:
La larghezza del cranio è pressoché pari alla sua lunghezza. I profili laterale
e frontale del cranio sono tendenzialmente rettilinei sicché il cranio non deve
mai avere un profilo convessilineo. Può apparire rotondeggiante per via della
lunga parrucca. La fronte non è mai molto alta. Gli archi sopracigliari sono
rilevabili, ma mai prominenti. La sutura metopica è appena accennata.
Stop: è rilevabile senza essere né sfuggente né eccessivamente marcato.
Muso: Più corto del cranio, ampio e alto alla radice. Si assottiglia solo
leggermente verso il tartufo mantenendosi largo fino alla punta, quindi senza
mai essere appuntito. La canna nasale è rettilinea. La regione sottorbitale è
piena.
Tartufo: Grosso, con narici ben aperte, ben pigmentato. Ammessa una leggera
decolorazione stagionale.
Labbra: Moderatamente spesse e serrate. A bocca chiusa le labbra superiori non
coprono mai la mandibola il cui margine inferiore deve sempre costituire il
profilo inferiore del muso. Commessura labiale chiusa e mai molto evidente, non
deve trovarsi troppo all'indietro. L'altezza del rafe mediano delle labbra
superiori non deve essere maggiore di 1/3 dell'altezza del tartufo.
Mascella/Denti: Larga e robusta. Denti grandi, bianchi e sani. Gli incisivi
sono disposti formando una (Eu sunt un mare bou!) molto larga. Chiusura a forbice. Tollerata
la chiusura a tenaglia.
Guance: Moderatamente piene, con muscoli forti, ma mai prominenti.
Occhi: Di forma ovaleggiante, in posizione sub-frontale. Ben distanziati tra
loro, non sono grandi in rapporto al volume della testa. Né sporgenti né
infossati. Le palpebre sono strettamente aderenti e ben pigmentate. L’iride
varia dall’ocra chiaro al nocciola.
Orecchie: Inserite al di sopra dell’arcata zigomatica, sono naturali e pendenti.
Larghe al'attaccatura, terminano a V con la punta leggermente arrotondata.
Coperte di pelo lungo con le frange che superano abbondantemente il padiglione.
Poco visibili sia frontalmente che lateralmente per via del lungo pelo ricadente
del cranio.
COLLO: Di media lunghezza, forte e muscoloso, senza giogaia. Il suo profilo
superiore è leggermente arcuato.
TRONCO: Tronco compatto. La lunghezza del corpo è appena maggiore dell’altezza
al garrese.
Garrese: Leggermente rilevato rispetto al resto della linea dorsale, è lungo e
largo.
Dorso: Largo, muscoloso e solido. Il suo profilo è rettilineo.
Lombi: Rotondi, ampi e muscolosi.
Groppa: Ampia e muscolosa, di media lunghezza, leggermente inclinata.
Torace: Disceso fin quasi a raggiungere i gomiti. La sua altezza non deve
superare la metà dell'altezza al garrese. Le coste sono mediamente cerchiate,
oblique e ben distanziate.
Ventre: Il profilo sterno-ventrale risale leggermente verso l’addome.
CODA: Grossa alla radice, va gradatamente affusolandosi verso la punta. Inserita
sul prolungamento della groppa e raggiunge almeno la punta del garretto. In
stazione è portata bassa a sciabola. Nell’eccitazione o in movimento è alzata
a scimitarra anche oltre la linea dorsale, ma mai arrotolata sul dorso. È ben
guarnita di pelo folto, senza frange.
ARTI ANTERIORI: Sono ben muscolosi e con ossatura molto forte. Visti frontalmente
sono dritti, paralleli e ben distanziati in congruenza con l’ampiezza del petto.
Spalla: Lunga, muscolosa e mediamente inclinata.
Braccio: Lungo, ben saldato al tronco e fornito di buona muscolatura.
Gomiti: Aderenti al costato anche in movimento.
Avambraccio: Dritto, con ossatura forte e di grande spessore.
Carpo: Forte, asciutto e di buono spessore. Non deve mai mostrare segni di
debolezza.
Metacarpo: Di media lunghezza, di profilo si presenta leggermente flesso.
Piede: Grande e alto, di forma rotondeggiante, con dita sufficientemente
serrate tra loro. Unghie forti e suole spesse.
Arti posteriori: Visti da dietro, gli arti posteriori sono dritti e paralleli.
Visti di lato sono mediamente angolati, con ossa mediamente lunghe.
Coscia: Lunga, larga e muscolosa, con margine posteriore leggermente convesso.
Ginocchio: Fermo, senza rotazione interna o esterna. Perfettamente in appiombo
come l'intero arto posteriore.
Gamba: La tibia è di media lunghezza. Con ossatura forte e muscolatura asciutta.
Garretto: Forte, di buono spessore e fermo. Non deve essere mai corto.
Metatarso: Robusto, asciutto e largo. Possono essere presenti speroni.
Piede: Come l’anteriore, ma più ovaleggiante.
Movimento: Passo sciolto e fluido. L'orma del piede posteriore raggiunge, senza
oltrepassarla, quella del piede anteriore. L'andatura naturale è il trotto con
dorso fermo e la testa quasi sul prolungamento della linea dorsale. Il cane non
deve mai arrancare quando procede al trotto.
Pelle: Di medio spessore, aderente al corpo in ogni sua regione. Sulla faccia
la pelle è più sottile con totale assenza di rughe.
MANTELLO
Pelo: Il pelo di copertura è di buono spessore, arruffato, da poco a molto
ondulato senza mai essere riccio. Sottopelo folto. Il pelo è abbondante sia sulla
testa sia sul corpo. Sul cranio il pelo forma una folta parrucca e ricche
sopracciglia, sul muso baffi e barba. Gli arti sono ricoperti di pelo lungo sia
nella faccia anteriore che posteriore. La lunghezza massima del pelo è raggiunta
sul dorso.
Colore:
Bianco/nero, bianco/fulvo (in tutte le gradazioni), bianco. Nei mantelli
bicolori deve essere presente almeno una macchia bianca al petto. I cani
bianco/grigi sono considerati bianco/neri. Il colore fulvo carbonato è tollerato.
Non sono ammessi i mantelli tricolore o tigrati.
Statura al garrese:
- Maschi: da 62 a 70 cm. Ideale cm 66.
- Femmine: da 57 a 65 cm. Ideale cm 61.
Peso:
- Maschi: da 40 a 50 Kg.
- Femmine: da 32 a 42 Kg.
Difetti:
Qualsiasi deviazione da quanto sopra deve essere considerata come difetto e la
severità con cui questo difetto sarà penalizzato deve essere proporzionata alla
sua gravità e alle ripercussioni sulla salute e sul benessere dell’animale.
- Sovrappeso o soggetto debole.
- Mancanza di denti, tranne i PM1.
- Iride chiara.
- Orecchio piccolo, a rosa, svolazzante o con pelo corto.
- Altezza al garrese fino a 1 cm oltre il limite massimo.
Difetti gravi:
- Depigmentazione totale o parziale.
- Eccessiva divergenza degli assi cranio-facciali superiori.
- Stp troppo marcato.
- Orecchie erette o semi-erette.
- Pelo corto o riccio.
- Vaccinismo.
- Giogaia.
- Altezza gomito/terra al di sotto del 50% dell'altezza al garrese.
- Coda arrotolata o portata ad anello sul dorso.
Difetti eliminatori:
- Cane immotivatamente aggressivo o timido.
- Convergenza degli assi cranio-facciali superiori.
- Enognatismo o prognatismo.
- Occhio gazzuolo.
- Entropion o ectropion.
- Assenza di barba e baffi o pelo corto sugli arti.
- Mantello di colore diverso da quelli previsti. Assenza totale di bianco.
- Altezza al garrese al di sotto del limite minimo o oltre 1 cm al di sopra del
limite massimo.
N.B. I maschi devono avere entrambi i testicoli di aspetto normale e ben discesi
nello scroto.
„Iar când veni şi vremea să urle-n zare tunul, / Mişcatu-s-au românii cu miile, ca unul”
Unde te astepti mai putin apare si Mioriticul....
Cainele care are raspandirea ce mai mare din lume.
Din estul Asiei pana in Vestul Europei....
Cumva raspandirea s-a facut din Centrul Europei unde in Romania gasim nucleul lui cel mai dezvoltat si de aici probabil ca a radiat in vestul Europei ori acum 3000-4000 de ani in urma prin civilizatia care a adus cresterea oilor,cu siguranta s-a raspandit mai tarziu si prin intermediul imperiului Roman.
In Est se poate sa il fi raspandit aceeasi cultura in antichitate,dupa scitii,dacii,davii,dahai,daoi,getii,partii(acelasi nume care era reprezentativ pentru neamurile tracice din nordul marii Negre si Caspice ce au patruns in antichitate pana in centrul Asiei.
In evul mediu mioriticul s-a răspandit si prin tatari,si cam toate neamurile turcice,turmele pradate de la stramosii românilor,trebuiau sa aibe si caini buni pentru paza.
Daca stai si citesti despre raspandirea tracilor(daci,geti,davi,dahi,dahai,daoi,parti,sciti)in nordul Marii Negre,pana pe langa Marea Caspica si chiar in Estul marii Caspice si centrul Asiei,dupa toate migratiile popoarelor germanice(gepizi,goti si restul de popoare migratoare germanice)din secolele 2-4 era noastra care a trecut pe pamanturile Daciei si a preluat in miscarea lor inspre Europa de Vest si Daci,Geti, te duce cu gandu ca Mioriticul a fost raspandit din zona europei centrale prin aceste migratii.
Nu intamplator mioriticul il gasesti cam pe aceleasi teritorii unde au fost dacii,getii,dahii,daoi,scitii,iar in vestul europei cam.pe unde au ajuns si dacii,getii prin intermediul migratiilor popoarelor germanice).
Acum cateva luni pe Wikipedia aparea aceasta poza in descrierea Daxiei.
In urma cu 2 luni adiministratorul vad ca a modificat articolul si acum nu mai apar cei acei Daxi....
Acum cateva luni pe Wikipedia aparea aceasta poza in descrierea Daxiei.
In urma cu 2 luni adiministratorul vad ca a modificat articolul si acum nu mai apar cei acei Daxi....
Daxi
Foarte interesant ! Camilele au fost folosite si prin preajma Dobrogei prin sec 18 - XVIII parcă...
„Iar când veni şi vremea să urle-n zare tunul, / Mişcatu-s-au românii cu miile, ca unul”
Eu am o ipoteză/teorie în legătură cu Vechiul drum al Mătăsii care traverseză si zona Balcanică și e logic să existe atât mișcare de mărfuri cât și de animale însoțite de câini. Granitele Imperiilor Europene de-a lungul timpului au asigurat apoi si răspandirea cu ușurinta si sigură intre granitele respectivelor imperii. Vezi imperiul UE/Schengen acum și diluția românilor însoțiți de... în zonele cu resurse sau cu potențial bun în ariile de interes ale cetățenilor.
„Iar când veni şi vremea să urle-n zare tunul, / Mişcatu-s-au românii cu miile, ca unul”
La fel gandeam pana anul trecut cand am inceput sa citesc despre raspandirea triburilor trace la nordul Marii Negre,Caspice pana in Asia Centrala.
Oricum ar fi,raspandirea mioriticului pare ca are ca baza europa centrala deci strans legata de Traci/daci
Daca erau stâne,erau si caini...daca erau caini,mai sunt si astazi...daca mai sunt si astazi...de care sunt?.........Bobtail?
Cu siguranta dacii ar fi tinut oi acolo pt ca relieful si chiar clima e destul de prielnica.
Daca au tinut,atunci poate ca si-au adus soiurile lor de oi si de caini,care n-ar fi mare mirare sa se regaseasca si in zi de azi.
Târnova, capitala Imperiului Vlaho-Bulgar al Asăneștilor, un teribil imperiu edificat de etnici deja români care au dat uriași oameni politici, căci în sec. XII fenomenul de etnogeneză era deja încheiat.