Copoiul Românesc - trecut, prezent și viitor

[Oliviu Secara]

În fotografie par a fi 2 Copoi Românești de vârste diferite alături de vânători și pradă. Cunoaște cineva mai multe detalii despre poză?

Imaginea este realizată în România de fotograful de război Costică Acsinte .

[Administrator]

Înscrie-te pe Forumul Raselor Canine Naționale
www.Mioriticul.ro/forum

Te invităm să devii membru activ al singurului Forum dedicat exclusiv ciobăneștilor românești – un spațiu în care pasionații, crescătorii și proprietarii acestor rase se pot informa, pot discuta și pot contribui la promovarea și dezvoltarea ciobăneștilor autohtoni.

Beneficiile înregistrării
• Acces la discuții structurate despre viitorul raselor de ciobănești românești în contextul actual.
• Posibilitatea de a crea un jurnal dedicat câinelui tău – pentru a documenta evoluția, temperamentul și activitatea sa, inclusiv participările expoziționale.
• Schimb de experiență și sprijin din partea unei comunități implicate.
• Publicarea de anunțuri, fotografii, întrebări și opinii în cadrul unei platforme bine organizate.
• Calitatea de membru cu drepturi depline, care îți oferă acces complet la toate funcționalitățile forumului.

Cum te poți înregistra?
Accesează www.Mioriticul.ro/forum și urmează pașii simpli de înregistrare. Pentru a asigura un climat de încredere și respect în cadrul forumului, te rugăm să utilizezi numele și prenumele reale la crearea contului.
După înregistrare, poți deschide un subiect propriu în secțiunea ”Carpatinul meu”, ”Copoiul meu”, ”Bălanul meu”, „Mioriticul meu”,”Bucovineanul meu”, ”Corbul meu”, ș.a. unde vei putea introduce informații, imagini și observații legate de exemplarul tău canin. Această arhivare permite o evidență clară a fiecărui câine și facilitează cunoașterea între membri.

Asistență și ghidaj
Pentru întrebări legate de funcționarea forumului sau pașii de început, consultă secțiunea TUTORIALE sau contactează direct echipa noastră pentru suport.
Click aici TUTORIALE
Îți mulțumim pentru interesul acordat și te așteptăm alături de ceilalți membri ai comunității pentru a contribui împreună la susținerea ciobăneștilor românești.

Echipa Mioriticul.ro/Forum

[Oliviu Secara]

O altă rasă prăsită de români a fost copoiul, al cărui nume a trecut în onomastică, încă din prima jumătate a secolului al XIII-lea. Aşa ne explicăm şi documentul moldovean din 4 iulie 1586 prin care Dumitru din Pidecăuţi răscumpără o ocină de la Copoiuco, acesta din urmă fiind probabil crescător de copoi.

Ogarii din Ţara Românească sunt scumpi şi foarte mult apreciaţi chiar în Imperiul Otoman care avea pe vremea aceea ogarii socotiţi cei mai buni din lume. Un document de la 5 ianuarie 1609 ne aminteşte de Ogărariul care vânduse două pogoane de vie unui oarecare Stepan. La 23 august 1823 marele vizir es-Seid-Ali confirma domnului Grigore al IV-lea Ghica primirea, printre altele şi a celor 12 câini, care au fost prezentaţi sultanului şi predaţi ogeacului ogarilor, ceea ce dovedeşte calitatea lor, dacă au reuşit să-l impresioneze pe padişah. Probabil că i-au plăcut mult sultanului Mahmud al II-lea, deoarece printr-o altă scrisoare care a urmat din partea marelui vizir es-Seid Ali paşa, cerea domnului să expedieze în grabă un număr cât mai mare de ogari, fiind foarte necesari pentru alaiul împărătesc cu ocazia bairamului.
Dar nu numai ogarii din Ţara Românească erau apreciaţi în Imperiul Otoman. Printr-o scrisoare din 11 august 1824 acelaşi es-Seid Ali mulţumea pentru cei doi prepelicari dăruiţi de Ghica.
Nici câinii din Moldova nu erau cu nimic mai prejos decât cei din Ţara Românească. În decembrie 1751 Des Alleurs, ambasadorul regelui Ludovic al XV- lea al Franţei la Constantinopol, scria lui Linchoult, secretar al domnului moldovean Constantin Racoviţă (1749-1753), rugându-l să-i procure patru ogari de soi spre a-i trimite regelui său, iar după aceea însărcinează pe Deval, interpretul ambasadei, să mai ceară încă doi. Aflând de această cerere şi părându-i-se prea puţin, Constantin Racoviţă îi dăruieşte 12 ogari, ”6 de parte bărbătească şi 6 de parte femeiască”, plus două butoaie de vin alb şi două de pelin roşu de Odobeşti, un butoi cu vin de Cotnari de trei ani şi două cu o mie de mere domneşti pentru iarnă. Darul a fost îmbarcat la 30 august(10 septembrie) 1752 la Galaţi, pe corabia căpitanului Manolache Cuingi-Oglu, împreună cu Leonardo, sluga însoţitoare, ajungând la Constantinopol după 35 de zile pe mare.

Iată aşadar, că cei mai puternici şi rafinaţi suverani europeni importau în canisele lor câini selecţionaţi şi prăsiţi de către români. Dacă ei nu ar fi avut o calitate superioară şi nu ar fi fost ştiinţific obţinuţi nu s-ar fi riscat impurificarea unor crescătorii vechi de secole la curţile Europei. Un alt cap încoronat admirator şi propietar al ogarilor din Principate, este principele Transilvaniei Gheorghe Rakoczi I. Ogarii importaţi de aici erau foarte reuşiţi din punct de vedere calitativ, dar şi foarte scumpi. M.Debreczeni a cumpărat în 1591 un astfel de câine cu 125 de florini, sumă uriaşă dacă un cerb vânat costa 1 florin..
Din nefericire în anii care au urmat cu nesfârşitele războaie ruso-austro-turce purtate pe teritoriul românesc, cu periodicele ocupaţii străine, urmate de pauperizarea accentuată a Ţarilor Române, această rasă apreciată de ogari atât de veche a dispărut. Aceeaşi soartă ar fi avut-o şi copoiul dacă nu ar fi fost salvat de chinologii maghiari, după cel de-al doilea război mondial, în vremuri de cruntă ocupaţie sovietică.
(Laurenţiu Florin Puicin în Consideraţii istorice cu privire la păstorit şi originea rasei Ciobănesc Românesc Carpatin)