Puțină mitologie si superstiții avându-l în prim plan pe urs.
"Ursul" este mare, și simbolizează o serie de concepte complexe și puternice în cultura și folclorul românesc, având rădăcini adânci în tradițiile precreștine, în special în legătură cu cultul geto-dac al ursului.
Ursul este considerat regele pădurilor din Carpați și un simbol al puterii fizice, al vitalității și al neînfricării. Această asociere provine din natura sa impunătoare și sălbatică.
Fiind un animal care hibernează iarna și revine primăvara, ursul simbolizează moartea și renașterea naturii, reînnoirea și ciclul anotimpurilor. Acest simbolism stă la baza "Jocului Ursului", un obicei popular de Anul Nou (în special în Moldova), unde un dans ritualic (în care "ursul" moare și învie) aduce prosperitate și purifică spațiul pentru noul an.
În tradiția populară, ursul era văzut ca un tămăduitor.
Practica numită "Călcătura Ursului" (unde un urs dresat călca pe spatele oamenilor) era considerată un remediu pentru durerile de spate și alte afecțiuni.
Untura de urs era folosită în leacuri, iar blana de urs era considerată a avea puteri protectoare.
Există ipoteze (cum ar fi cea a lui Romulus Vulcănescu) conform cărora Zamolxis, zeul suprem al dacilor, ar fi fost asociat cu ursul.
Numele său ar putea fi legat de cuvântul care însemna "piele de urs".
Se crede că masca-costum de urs folosită în ritualurile dacice ar fi o sursă pentru măștile folosite în "Jocul Ursului" de astăzi.
Ursul era asociat cu norocul și protecția. Se credea că visul cu urs aduce noroc și bani. La nașterea unui copil, se credea că ursul putea influența în bine ursitoarele.
În esență, ursul în cultura românească este un simbol ambivalent, dar preponderent pozitiv: el reprezintă atât forța sălbatică și temută, cât și puterea benefică, regeneratoare, tămăduitoare și pe cea legată de identitatea națională și natura virgină a Carpaților.”(Șerban Paul)
stam 2-3 zile și ii trimitem la treaba(test real)