Prezumția de nevinovăție
sau
Culoarea albă a mioriticilor
Descrierea populară înrădăcinată in constiinta românilor despre câinele ciobănesc e urmatoarea: "Acel câine alb cu blana lățoasă". Nu e foarte greu să recunoști în aceasta scurtă descriere ciobănescul mioritic. Deocamdată ...
De ce deocamdată? Pentru că unii arbitrii (sau toți?) au pus gând rău acestei imagini clasice a vechiului câine românesc. De ce ar face asta? Sunt aduse două motivații. Una ar fi pentru că dacă se vor monta între ei doi câini albi, e posibil ca în viitor să apară depigmentari; adică penalizăm acum o posibilă si improbabilă abatere individuală de la rigorile standardului. Aceasta motivație e subțire și incorectă. În primul rând că există o mulțime de rase albe care, culmea, nu se depigmentează deloc generație după generație. Aș vrea să aduc și niște argumente genetice în legatura cu culoarea alba insa nu sunt specialist în așa ceva și se pare că nici nu e nimeni în România. Oricum faptul că exista rase albe care nu se depigmentează în timp, cred că e un argument genetic destul de solid fără să mai căutăm amănuntele "cromozomiale" specifice Ciobănestilor mioritici.
Mulți mioritici albi au avut pete gri când au fost pui, petele mai pot fi observate cam la toți, cel puțin pe urechi dar si pe corp în funcție de starea blănii (când câinele e năpârlit petele sunt mai vizibile). Chiar dacă blana ar fi complet alba (ca la kuvasz, maremmano-abruzzese, ciobanestii de Tatra, samoyed e.t.c.) important este să fie pigmentul prezent în mucoase, nas, pleoape. Dacă nu o există depigmentare serioasa in acele locuri, atunci defavorizarea acelui exemplar alb nu e corectă!
A doua motivație este că trebuie să diferențiem mai clar mioriticul de ciobănescul Rusiei de sud (Ioujnorousskaia Ovtcharka). Iarăși nu văd cât de mult ne poate ajuta culoarea la aceasta diferențiere. Oricine a cercetat problema a văzut că mai nou exista mioritici care ar sta mai bine in ringul de I.O după cum exista și unii I.O. care ar fi tocmai buni de mioritici, fără legătură strictă de culoare a parului ci din cauza aspectului corporal general și în special din cauza lungimii firului de păr și a modului cum acest păr acoperă capul, corpul si membrele (deh, am vrut să scăpăm de "baraci"...) .
În "preîntâmpinarea" depigmentarii mioriticului și a confuziei cu I.O. se intentioneaza defavorizarea exemplarelor albe in avantajul celor bălțate, adică cei albi vor lua calificative maxime (cel putin sper că macar atât vor primi) dar nu vor mai lua titluri dacă au în ring un concurent bălțat de calitate cât de cât egală sau sau chiar inferioară! Mulți expozanți au auzit din partea arbitrilor aprecierea că "e prea alb, mi-aș fi dorit să fie mai pătat", urmată de teoria "pericolului" depigmentării... Un crescător are dreptul să promoveze în canisa și în expozitii orice tip coloristic care îi place lui din culorile descrise de standard, insa un arbitru nu are voie sa defavorizeze nici o culoare perfect încadrată în standardul rasei! Altfel putem arunca standardul la gunoi.
Arbitrajul trebuie să acorde "prezumția de nevinovăție" exemplarelor albe, să dea credit crescătorilor în ceea ce vor face în viitor cu câinii lor iar în ring trebuie să constate doar calitatea câinelui care se afla in fața lui judecândul după litera si spiritul standardului.
În fotografia de mai jos e un I.O. alb cu pete gri... Ce facem in cazul acesta?
Este bine știut de toată lumea că un "cineva" a importat în anii '90 căței de I.O. Acei căței au fost vânduți și reproduși ca fiind mioritici; din păcate urmași din acei câini au avut succes comercial si expozitional in fața Ciobăneștilor românești autentici... Deci, "să moară culoarea albă" ca să corectăm prostiile din trecut!? Ar fi un sacrificiu stupid si inutil, culoarea albă fiind ultima dintre problemele mioriticilor!
indiferent de nedreptatea unui arbitru. 