Câteva cuvinte despre câinele ciobănesc carpatin - 15 septembrie 1936 de Mihai Moșandrei
Posted: Wed Oct 14, 2026 12:53 pm
In revista Carpatii, numarul 9, 15 Septembrie 1936, chinologul Mihai Mosandrei, nascut la Bucuresti pe 29 ianuarie 1896, tatal sau (tot Mihai) fiind inginer silvic cu studii in Franta, iar mama, Maria, originara din Campulung Muscel, publica Cateva cuvinte despre cainele ciobanesc carpatin. Mihai Mosandrei este daca vrem ''parintele'' rasei ciobanesc romanesc carpatin, el atribuind cainelui de tip lupoid si de culoare sura denumirea de carpatin.
Reproduc mai jos o parte din articol, asa cum a aparut in 1936:
Sa nu se uite, ca un cane cu cat e mai mare, cu atat e mai molesit, mai bleg. Ganditi-va la acei cani de St. Bernard sau Terra-Nova, la dogul german, etc. Undeva scriam despre ciobanescul carpatin, ca in ceea-ce priveste caracterele morfologice, ar putea face o tranzitie intre canele eschimos si canele de Pirinei. Prin ultimul cuvant am inteles mai degraba mica varietate, decat acea uriasa, a carei inaltime ajunge uneori 80 cm. Canii acestia numiti si Patou, sunt lenti, si miscarile lor au devenit cu atat mai molesite, cu cat s-a cautat sa se castige in inaltimea taliei. N-ar trebui ca si la noi sa se incline spre aceiasi greseala, cand in viitor se va mai avea de premiat in expozitii. Canele ciobanesc al Carpatilor, nu e atat de izbitor prin marime, cat prin vigoarea formelor.
In 1937 Institutul National Zootehnic in Revista Carpatii, Nr. 6, stabileste standardul canelui ciobanesc roman, pastrand structura celui din 1934, descriind acelasi caine lupoid, de remarcat ar fi de aceasta data descrierea pantalonilor, specifici ciobanescului romanesc carpatin:
Parul este lung, des, un pros aspru si uneori, canele nu este naparlit, cu usoare ondulatiuni neregulate, care-i dau un aspect lanos. El este mai lung si mai abundent in regiunile coapselor, unde formeaza niste pantaloni caracteristici. De asemenea parul de pe coada este bogat si lung.
Reproduc mai jos o parte din articol, asa cum a aparut in 1936:
Sa nu se uite, ca un cane cu cat e mai mare, cu atat e mai molesit, mai bleg. Ganditi-va la acei cani de St. Bernard sau Terra-Nova, la dogul german, etc. Undeva scriam despre ciobanescul carpatin, ca in ceea-ce priveste caracterele morfologice, ar putea face o tranzitie intre canele eschimos si canele de Pirinei. Prin ultimul cuvant am inteles mai degraba mica varietate, decat acea uriasa, a carei inaltime ajunge uneori 80 cm. Canii acestia numiti si Patou, sunt lenti, si miscarile lor au devenit cu atat mai molesite, cu cat s-a cautat sa se castige in inaltimea taliei. N-ar trebui ca si la noi sa se incline spre aceiasi greseala, cand in viitor se va mai avea de premiat in expozitii. Canele ciobanesc al Carpatilor, nu e atat de izbitor prin marime, cat prin vigoarea formelor.
- Revista Carpații, numărul 9, 15 Septembrie 1936, chinologul Mihai Moșandrei pag 241
- Revista Carpații, numărul 9, 15 Septembrie 1936, chinologul Mihai Moșandrei pg 242
- Revista Carpații, numărul 9, 15 Septembrie 1936, chinologul Mihai Moșandrei pg 243
Parul este lung, des, un pros aspru si uneori, canele nu este naparlit, cu usoare ondulatiuni neregulate, care-i dau un aspect lanos. El este mai lung si mai abundent in regiunile coapselor, unde formeaza niste pantaloni caracteristici. De asemenea parul de pe coada este bogat si lung.