Arbitrul din imagine este dl. Mitra V. Călin, preşedinte al AChM-Oradea.
Au şi echipele din conducerea asociaţiilor/cluburilor partea lor de vină pt numărul redus de ciobăneşti româneşti din expoziţii, dar totuşi vina nu este în totalitate a lor. DA, ar trebui găsite metode prin care să se stimuleze mai bine membrii în vederea participării la expoziții, dar și acestea sunt soluții pe termen scurt, deoarece ca și conducere NU poți să duci mereu o muncă de lămurire cu MEMEBRII propriului club(asociație) prin care să-i convingi să scoată exemplarele mai des în expo. Fiindcă te-ai înscris benevol în rândurile celor din asociația respectivă, se înțelege că îi cunoști scopul și că faci tot ce-ți stă în putință în atingerea obiectivelor și nu e nevoie ca altcineva să-ți amintească mereu de ce te afli acolo. Din păcate unii au impresia că e suficient să cotizeze. Partea cu stimulatul merge doar pt nou veniți, pt începătorii care nici nu știu exact dacă această rasă este potrivită pt. ei sau nu.
În principal, dorința de a ieși în expo trebuie să vină ca și o consecință a muncii pe care o depui pt. rasă, asta dacă ești un om responsabil și dacă ai înțeles ce presupune chinologia.
Fiindcă vorbim de Mioritic, asociația care se ocupă în detaliu de această rasă este Mioritic Club din România; Clubul organizează pe an, cel puțin 3 expo de club și examene de selecție în diferite zone ale țării și mi s-ar părea absolut normală
obligativitate fiecărui membru, care dorește să-și păstreze această calitate, de a participa măcar la o Expoziție de Club. Aceasta pt a susține activitatea Clubului în primul rând, dar și din alte considerente pe care le-am putea aminti dacă vrem.
- Raționamentul e simplu... Mioritic Club are cea mai scăzută cotizație anuală din țară (40 de lei),cele mai scăzute tarife de eliberare a actelor, documentelor etc., examenele de selecție și expozițiile de club sunt GRATUITE pt membrii clubului, arbitrii invitați sunt considerați de top de către comunitatea națională și nu numai, în general all rounderi. Și mai sunt și alte avantaje.
Clubul ar trebui să se impună mai mult și să oblige fiecare membru să meargă cel puțin o dată pe an într-o expo de club, asta pt un management mai bun și pt a face o selecție între membrii să vadă pe cine se poate baza și care sunt cei dornici să miște puțin lucrurile-trebuie să scapi de ”frâne”.
Cluburile au nevoie de elită, de oameni capabili să respecte un plan și să susțină o acțiune de lungă durată, NU au nevoie de umpluturi, ciurucuri, membri de mâna a doua.
Să fii membru într-un Club, în general e un privilegiu, NU e un lucru care ți se cuvine doar pt că exiști. Dacă nu e de tine și nu poți răspunde clubului din care faci parte, lasă-te, și du-te într-o altă asociație și subzistă acolo !
Cea mai mare cauză a nr. scăzut de Ciobănești Mioritici în expo nu este lipsa de câini ci este lispsa de oameni de calitate, de o anumită factură. Ca și crescător/proprietar, ca să te ocupi cu succes de o rasă națională, trebuie să ai o anumită psihologie. Și-s al naibii de puțini oamenii care corespund... Pe lângă că sunt rari își mai iau și bobârnace ”de la nime”n drum” . Gandiți-vă puțin la psihologia crescătorului de caucazian sau de CG sau de husky. NU e o problemă de gusturi (îți place sau nu rasa) e mult mai profund. Gusturile se educă !
Lipsa unei conștiințe naționale sau o astfel de conștiință foarte scăzută dăunează mult raselor autohtone. Se întâmplă foarte multe lucruri grave, în toate sectoarele posibile și s-a ajuns până la degradarea raselor naționale prin infuzii, cele mai grave fiind cele de la Bucovina și Corb. Cum s-a ajuns aici ?
Și ce să vedeți, ajungem din nou la arbitraj ! ---: de aici pleacă totul
de aici poate crește sau tinde spre zero( 0 ) numărul de Ciobănești Românești prezenți în expoziții.
Am mai spus-o și o mai zic, au mai zis-o și alții - ar fi bine să arbitreze doar un nr. redus de arbitrii rasele naționale !
Alin, salut inițiativa ta de a ne aduce în atenție filmulețe din timpul arbitrajelor !
„Iar când veni şi vremea să urle-n zare tunul, / Mişcatu-s-au românii cu miile, ca unul”
