Athos - mioriticul salvat

[Ioana Corb]

Am sunat la Asociația Chinologica Arad la un număr primit de la veterinara noastră. Mi-a răspuns o doamnă care mi-a zis ca nu trebuie sa înscriu câinele la ei. Are pedigree? Am zis ca nu dar as dori sa-i obțin unul de tip C. A zis ca de ani de zile nu se mai face acest tip de pedigree în cazul mioriticilor. M-a cam enervat, mai ales atitudinea. As putea încerca în alt județ, are importanță din ce județ sunt?

[Mihaita Zdrite]

Eu mu am auzit așa ceva pana acum. Și eu știam ca se poate. Știe cineva cum e situația asta??

[Ioana Corb]

Eu mu am auzit așa ceva pana acum. Și eu știam ca se poate. Știe cineva cum e situația asta??

Da, m-am luminat între timp. Am sunat la mai multe Asociații Chinologice unde nu se răspunde la telefoane, probabil sunasem în afara programului. Intr-un final am sunat la Oradea și mi s-a spus că se poate. Și da, se poate și sa te înscrii în A.Ch. în alt județ.

[Mihaita Zdrite]

Va înscrieți la Oradea și gata. Dacă aia sunt idioți

[Ioana Corb]

Code: Select all

Va înscrieți la Oradea și gata. Dacă aia sunt idioți

Cu siguranță la Arad nu pun piciorul, nici eu nici Athos. M-a scos din sărite cucoana aia, ma-ntreb ce caută acolo!

[Oliviu Secara]

Code: Select all

Va înscrieți la Oradea și gata. Dacă aia sunt idioți

Cu siguranță la Arad nu pun piciorul, nici eu nici Athos. M-a scos din sărite cucoana aia, ma-ntreb ce caută acolo!

E posibil să nu cunoască detalii despre regulamentele in legătura cu C. Românești, mai ales dacă nu are nicio afinitate față de rasele naționale. Din păcate asociațiile chinologice prea puțin dezvoltă gusturile pentru rasele naționale și atunci tineretul cu de la sine putere nu se autoconstruieste in acest sens.
Mai ales că toți așteaptă mură-n gură mai nou.
!
S-a ofuscat doamna plus lipsa de cunoaștere asupra subiectului …. îmi imaginez că nu a fost o convorbire tocmai plăcută.
Mai e o chestiune, cei din asociațiile locale sunt voluntari , nu sunt plătiți sau remunerati in vreun fel, poate a avut o zi mai complicată . Cine știe poate era chiar atunci implicată in ceva și nu avea o stare prea bună.
In ciuda unui prim contact mai puțin plăcut, Asociația chinologică din Arad este printre cele mai performante in organizarea competițiilor chinologice.

[Ioana Corb]

Nu contest organizarea competițiilor de către ei. Dar in A.Ch. nu ma înscriu la Arad după experienta asta. Oricum e o mare bila neagra în fata mea ce s-a întâmplat. Toți avem zile proaste, dar nu e de vina un străin care vorbește frumos cu tine ca tu ești cu capsa pusa. Și eu lucrez cu oamenii, dar asa atitudine nu am față de un străin indiferent ce probleme am. În fine, bine ca s-a rezolvat. Citisem aseară topicurile despre propuneri și ce ați vrea să se facă ptr rasa asta. Cu echipa de teren care sa caute mioritici etc, etc. Pai dacă vine prostu, ca mine, găsește un mioritic cum am găsit eu, dar nu va găsește pe voi pe acest forum sa va țineți de capul lui. Afla de pedigree se tip C de la 'coana Veta de peste drum. Și omu ce sa facă, suna la A.Ch. sa se lămurească. Și dă de o cucoana d-asta cum am dat eu, care dezinformează. O lasă balta omul? Mai suna cum am făcut eu si-n alte județe și nu i se răspunde, scrie mail la București cum am făcut eu și n-am primit niciun răspuns de o săptămână, apoi suna la ei, nu i se răspunde. Nici nu e sunat în veci înapoi. Pai ce zice omu? Da-i naibii, rămân cu câinele în curte și asta e. Eu eram derutata ca voi aici spuneați ca-i alba, cucoana zicea ca-i neagra. Și am făcu ca Goe "eu cu cine votez?". Hai sa ma lămuresc totuși. Dar altul poate o lasă balta de la prima. Nu se poate sa fie atâta dezinteres! Ba se poate....

[Ioana Corb]

Hello forum! Ieri a împlinit Athos o lună de când l-am adus acasă. I-am făcut toate tratamentele necesare, și-a revenit destul de mult atât fizic cât și psihic, începe să-i crească și blana. Încă stă în lanț de unde latră pe toată lumea care intră-n curte, nu știu dac-ar și sări să muște sau să facă mai urât că n-am testat. Merge destul de frumos în lesă, ne plimbăm mult, ascultă mulțumitor de bine având în vedere de unde a venit. Am avut o problema cu venitul când îl strig. În lesă e f. ok, in curte ascultă, dar dacă-l las din lesă pe afară bagă capu-ntre urechi și nu vine la chemare. Exersăm intens treaba asta, și chiar în dimineața asta am avut plăcuta surpriză de a mă plimba cu el 3-4 km dintre care jumătate a venit ptr prima data cuminte fără lesa. Se înțelege bine cu Ursu și cu pisicile.

[Oliviu Secara]

Super ! Mă bucur că sunteți mulțumită de progresul mioriticului și chiar mai mult, mă bucur că Ursu și-a găsit om pentru restul vieții lui.
Chiar vă vad o persoana responsabilă și grijulie, dornică sa învețe și cred că începeți să îndrăgiți rasa din ce in ce mai mult .
Ne dorim să rămâneți mult timp implicată pe Forum, iar călătoria Dvs sa fie documentată în aceste pagini special create pentru ca și alții să fie inspirați de exemplul Dvs. când îl vor descoperi, în acest spațiu virtual conceput pt a cultiva pasiunea pt rasele naționale și nu in ultimul rând pentru a dezbate, pentru a găsi soluții, pt a informa corect și cât mai complet.

[RalucaElena]

Vineri 13 - zi cu noroc. Am plecat peste weekend la munte, în Apuseni. Sâmbăta (14 octombrie 2023) dimineața ne pregăteam micul dejun în bucătăria aflata intr-o anexa a cabanei. Când merg spre ea, apare un "catel" superb dar neîngrijit. Dialog aproximativ cu cabanierul: "al cui e câinele? Vreau și eu un pui" "da' luați-l p-ăsta" "cum sa-l iau? Nu e al cuiva?" "Nu. E vagabond. A fost abandonat pe munte când au coborât cu animalele pentru iernat. Luati-l ca va muri de foame la iarna aici asta dacă nu-l iau vânătorii la țintă " eu am înțeles luatul la țintă cu sensul de distracție. El se ascundea sub o alta căsuță de lemn pe piloni. "Dacă vine stăpânul căsuței si-l încurcă acolo îl împușcă el". În fine, după discuția care a fost mai lunga, am început sa ma apropii de animalul extrem de speriat și fricos. Am concluzionat ca a fost bătut din greu, lucru confirmat ulterior de veterinar. I-am aruncat mâncare la distanță, apoi tot mai aproape. Se speria când ma apropiam în picioare, așa că mă așezam jos și mă apropiam așa încet de el. La un moment dat a venit foarte aproape, mi-a luat mâncarea din mână și s-a retras. Apoi a luat-o din mână și nu s-a mai retras. Apoi am îndrăznit să-i pun mâna pe cap. S-a tras înapoi. A doua oara l-am mângâiat. A tresărit, s-a uitat la mine neîncrezător și nedumerit. Parca și puțin uimit. A treia oara m-a lăsat să-l mângâi. I-am mai dat pace, am repetat mai târziu, totul a fost și cu pauze. La un moment dat am stat vreo jumate de ora în fund unul lângă altul, îl mângâiam și-i vorbeam. I-am vorbit încontinuu toată ziua. Am lăsat mana jos, a dat cu laba să-i mai fac. Iar am lăsat mana jos, a dat cu capul să-i mai fac. Îl mângâiam, ii povesteam și el se uita în gol. Am repetat de mai multe ori asta ademenindu-l cu mâncare. Totul era sa nu mai fie absolut nimeni prin apropiere că se speria și pleca. Până spre seară venea la mine fără să-l prostesc cu mâncare, cu condiția sa stau jos și să fiu singură. Am început sa bănuiesc că e mioritic. Soțul se tot întreba cum îl urcăm în mașină. A zis că-și ia mănuși de lucru și cu riscul sa fie mușcat îl urcăm în mașină. Însă nu a fost cazul. Duminică dimineața la 6, am operat singură problema. Pe întuneric să nu îl sperie altcineva. L-am ademenit cu mâncare, am deschis ușa din spate a mașinii și i-am pus cârnați, mici, grătare ca-n Hansel și Gretel tot mai in interiorul mașinii. Iar in capăt de tot, o grămăjoara de cărnuri. Ca să ajungă la ele trebuia să urce în mașină. Nu a urcat decât pe la a3a sau a4a încercare. Am închis ușa pe el și al meu a fost. M-am temut sa nu se răzgândească cineva și să nu mă lase să-l iau. Dar eram hotărâtă sa nu-l mai las. Dacă în halul ăsta l-au tratat și nu i l-a trebuit nimănui, l-au bătut, alungat, si-au bătut joc de el, nu-l mai lasam! L-am chinuit puțin, a stat 9 ore in mașină până la ora 15 când am ajuns acasă. A stat cuminte în tor acest timp. Seara i-am găsit un culcuș provizoriu în curte și i-am tuns toate leațele alea încâlcite și îmbâcsite. I-am găsit astfel răni pe piele. A doua zi am fost la veterinarul care mi-a confirmat ca e mioritic. L-a deparazitat, l-a cântărit, 53 kg, vârstă sub 2 ani. Urmează vaccinurile peste doua săptămâni. Câinele e slab, e slăbit și fizic și psihic, sistemul imunitar e praf. Eu sunt topita după el, el are încredere mare în mine, doar în mine și cred ca ma iubește și el mult. În rest, nu are încredere în nimeni, dar parca e mai curajos, e mai încrezător în sine însuși. Cu soțul încă nu e în relația perfecta, îl mai mârâie, îl mai latră sau se retrage oarecum neîncrezător când se apropie de el. Se înțelege bine cu Ursu - care aici pe forum am descoperit ca e metis de ciobanesc Bălan- nici nu știam ca exista rasa asta. Iubește pisicile mele, mai ales puișorii pe care-i linge pana-i uda de tot. Ne-am plimbat puțin în lesa, începe sa învețe comenzi elementare și a învățat sa ignore total orice câine de pe strada. Poate lătra, poate veni după noi, poate mârâi, Athos ignora total orice. Însă, am întrerupt plimbările c-am aflat aici ca nu sunt ok înainte de vaccin. Asa ca ne rezumam la plimbarea libera prin livada din spatele grădinii. Este cam încăpățânat. În lesa asculta aproape perfect, fără lesa face cam ce vrea. Incerc totuși și sa nu-l stresez, c-a mâncat destul stres, frica, foame, bătaie, singurătate....pot doar sa-mi imaginez ce a avut în suflet bietul câine. În seara asta vom face baie și vom dormi în apartament ca să nu-l scot noaptea în frig, apoi mâine revenim la casa. Se odihnește mult și încerc sa-i dau mâncare cât mai variata și cât de buna ma pricep - luandu-ma și dupa ce citesc aici pe forum. Acum soțul ii pregătește un țarc mare și o căsuță a lui. Încet-încet îndeplinesc toate promisiunile făcute când ii povesteam la munte si-i explicam ca trebuie sa urce-n mașină dimineața dacă vrea sa scape de chin. Nu știu ce pricepea el, dar uneori am senzația ca animalele pricep mai mult decât pare. Îmi cer scuze ptr povestea poate prea lunga. Atașez o poza din ziua când l-am întâlnit și incercam sa ma împrietenesc cu el. A fost ziua lui norocoasă

Ați scris atât de frumos.. Nu sunt multe persoane care ar face ceea ce ați făcut dumneavoastră. Ma bucur ca a scăpat amărâtul de bătaie, de foame și de moarte efectiv. După ce se pune pe picioare va recomand totuși sa îl castrați. Este foarte frumos. Puteți sa ii dați niște pet phos pentru întărire și bineînțeles mișcare sa facă cu moderație pana se insanatoseste. Dacă ii faceți țarc la fel, sa aibă parte de mișcare suficienta pentru a evita o eventuala atrofiere a mușchilor. Și socializare cât se poate de multa! Ei fiind protectivi, trebuie sa știe sa socializeze. Nu pot decât sa va felicit și sa ma înclin! Sa va trăiască sănătos!

[Ioana Corb]

Mulțumesc ptr răspunsuri și aprecieri!
Ma bucur că am avut posibilitatea să-l ajut. Poate multă lume si-ar dori să ajute în situații din astea, dar trebuie sa și poți. Sa ai unde sa-l ții, sa ai timp de el, sa nu fii tot timpul plecat, etc, etc. Mai ales un câine de talie mare poate pe cei mai mulți ii sperie.

[Mihaita Zdrite]

Vineri 13 - zi cu noroc. Am plecat peste weekend la munte, în Apuseni. Sâmbăta (14 octombrie 2023) dimineața ne pregăteam micul dejun în bucătăria aflata intr-o anexa a cabanei. Când merg spre ea, apare un "catel" superb dar neîngrijit. Dialog aproximativ cu cabanierul: "al cui e câinele? Vreau și eu un pui" "da' luați-l p-ăsta" "cum sa-l iau? Nu e al cuiva?" "Nu. E vagabond. A fost abandonat pe munte când au coborât cu animalele pentru iernat. Luati-l ca va muri de foame la iarna aici asta dacă nu-l iau vânătorii la țintă " eu am înțeles luatul la țintă cu sensul de distracție. El se ascundea sub o alta căsuță de lemn pe piloni. "Dacă vine stăpânul căsuței si-l încurcă acolo îl împușcă el". În fine, după discuția care a fost mai lunga, am început sa ma apropii de animalul extrem de speriat și fricos. Am concluzionat ca a fost bătut din greu, lucru confirmat ulterior de veterinar. I-am aruncat mâncare la distanță, apoi tot mai aproape. Se speria când ma apropiam în picioare, așa că mă așezam jos și mă apropiam așa încet de el. La un moment dat a venit foarte aproape, mi-a luat mâncarea din mână și s-a retras. Apoi a luat-o din mână și nu s-a mai retras. Apoi am îndrăznit să-i pun mâna pe cap. S-a tras înapoi. A doua oara l-am mângâiat. A tresărit, s-a uitat la mine neîncrezător și nedumerit. Parca și puțin uimit. A treia oara m-a lăsat să-l mângâi. I-am mai dat pace, am repetat mai târziu, totul a fost și cu pauze. La un moment dat am stat vreo jumate de ora în fund unul lângă altul, îl mângâiam și-i vorbeam. I-am vorbit încontinuu toată ziua. Am lăsat mana jos, a dat cu laba să-i mai fac. Iar am lăsat mana jos, a dat cu capul să-i mai fac. Îl mângâiam, ii povesteam și el se uita în gol. Am repetat de mai multe ori asta ademenindu-l cu mâncare. Totul era sa nu mai fie absolut nimeni prin apropiere că se speria și pleca. Până spre seară venea la mine fără să-l prostesc cu mâncare, cu condiția sa stau jos și să fiu singură. Am început sa bănuiesc că e mioritic. Soțul se tot întreba cum îl urcăm în mașină. A zis că-și ia mănuși de lucru și cu riscul sa fie mușcat îl urcăm în mașină. Însă nu a fost cazul. Duminică dimineața la 6, am operat singură problema. Pe întuneric să nu îl sperie altcineva. L-am ademenit cu mâncare, am deschis ușa din spate a mașinii și i-am pus cârnați, mici, grătare ca-n Hansel și Gretel tot mai in interiorul mașinii. Iar in capăt de tot, o grămăjoara de cărnuri. Ca să ajungă la ele trebuia să urce în mașină. Nu a urcat decât pe la a3a sau a4a încercare. Am închis ușa pe el și al meu a fost. M-am temut sa nu se răzgândească cineva și să nu mă lase să-l iau. Dar eram hotărâtă sa nu-l mai las. Dacă în halul ăsta l-au tratat și nu i l-a trebuit nimănui, l-au bătut, alungat, si-au bătut joc de el, nu-l mai lasam! L-am chinuit puțin, a stat 9 ore in mașină până la ora 15 când am ajuns acasă. A stat cuminte în tor acest timp. Seara i-am găsit un culcuș provizoriu în curte și i-am tuns toate leațele alea încâlcite și îmbâcsite. I-am găsit astfel răni pe piele. A doua zi am fost la veterinarul care mi-a confirmat ca e mioritic. L-a deparazitat, l-a cântărit, 53 kg, vârstă sub 2 ani. Urmează vaccinurile peste doua săptămâni. Câinele e slab, e slăbit și fizic și psihic, sistemul imunitar e praf. Eu sunt topita după el, el are încredere mare în mine, doar în mine și cred ca ma iubește și el mult. În rest, nu are încredere în nimeni, dar parca e mai curajos, e mai încrezător în sine însuși. Cu soțul încă nu e în relația perfecta, îl mai mârâie, îl mai latră sau se retrage oarecum neîncrezător când se apropie de el. Se înțelege bine cu Ursu - care aici pe forum am descoperit ca e metis de ciobanesc Bălan- nici nu știam ca exista rasa asta. Iubește pisicile mele, mai ales puișorii pe care-i linge pana-i uda de tot. Ne-am plimbat puțin în lesa, începe sa învețe comenzi elementare și a învățat sa ignore total orice câine de pe strada. Poate lătra, poate veni după noi, poate mârâi, Athos ignora total orice. Însă, am întrerupt plimbările c-am aflat aici ca nu sunt ok înainte de vaccin. Asa ca ne rezumam la plimbarea libera prin livada din spatele grădinii. Este cam încăpățânat. În lesa asculta aproape perfect, fără lesa face cam ce vrea. Incerc totuși și sa nu-l stresez, c-a mâncat destul stres, frica, foame, bătaie, singurătate....pot doar sa-mi imaginez ce a avut în suflet bietul câine. În seara asta vom face baie și vom dormi în apartament ca să nu-l scot noaptea în frig, apoi mâine revenim la casa. Se odihnește mult și încerc sa-i dau mâncare cât mai variata și cât de buna ma pricep - luandu-ma și dupa ce citesc aici pe forum. Acum soțul ii pregătește un țarc mare și o căsuță a lui. Încet-încet îndeplinesc toate promisiunile făcute când ii povesteam la munte si-i explicam ca trebuie sa urce-n mașină dimineața dacă vrea sa scape de chin. Nu știu ce pricepea el, dar uneori am senzația ca animalele pricep mai mult decât pare. Îmi cer scuze ptr povestea poate prea lunga. Atașez o poza din ziua când l-am întâlnit și incercam sa ma împrietenesc cu el. A fost ziua lui norocoasă

Ați scris atât de frumos.. Nu sunt multe persoane care ar face ceea ce ați făcut dumneavoastră. Ma bucur ca a scăpat amărâtul de bătaie, de foame și de moarte efectiv. După ce se pune pe picioare va recomand totuși sa îl castrați. Este foarte frumos. Puteți sa ii dați niște pet phos pentru întărire și bineînțeles mișcare sa facă cu moderație pana se insanatoseste. Dacă ii faceți țarc la fel, sa aibă parte de mișcare suficienta pentru a evita o eventuala atrofiere a mușchilor. Și socializare cât se poate de multa! Ei fiind protectivi, trebuie sa știe sa socializeze. Nu pot decât sa va felicit și sa ma înclin! Sa va trăiască sănătos!

Doamna Raluca Dvs dețineți alta categorie de câine decât mioriticul. După părerea mea și nu numai nu ar trebui castrat. Dvs nu cunoasteti situația exactă a acestei rase. Nu o luați personal ca nu e cazul. Doamna Ioana după ce își revine la anul scos in expo pt tipicitate. Pedigree-ul de tic C dacă ați auzit de așa ceva doamna Raluca este exclusiv pt rasele
Românești tocmai pentru a salva unele exemplare bune dar care din varii motive nu au pedigree. Așa ca sa cina cineva cu afirmația sterilizează-l e deplasata, in condițiile in care totuși din imagini câinele se prezintă bine. Arbitrii își vor face treaba.

[Ioana Corb]

Doamna Raluca Dvs dețineți alta categorie de câine decât mioriticul. După părerea mea și nu numai nu ar trebui castrat. Dvs nu cunoasteti situația exactă a acestei rase. Nu o luați personal ca nu e cazul. Doamna Ioana după ce își revine la anul scos in expo pt tipicitate. Pedigree-ul de tic C dacă ați auzit de așa ceva doamna Raluca este exclusiv pt rasele
Românești tocmai pentru a salva unele exemplare bune dar care din varii motive nu au pedigree. Așa ca sa cina cineva cu afirmația sterilizează-l e deplasata, in condițiile in care totuși din imagini câinele se prezintă bine. Arbitrii își vor face treaba.

Stați liniștit că nu-l castrez.
Mergem și la expo. Cel puțin vom încerca. Nu știu cum va sta la altcineva străin să-l caute la dinți și prin alte părți. Nici nu știu cum se desfășoară partea asta. Veterinara mi-a zis ca sunt arbitri care doar dacă dă puțin din cap îl descalifica (are și ea căței cu care participa - alta rasă). Dacă e chiar așa nasol, toate șansele sa fim dați afară. Dacă pot măcar să-l mângâi sau să-i vorbesc atunci poate stă...poate
Ai voștri stau? Ați pățit să dați de arbitri așa stricți? Cum se desfășoară treaba asta, ai voie măcar sa-i vorbești, sa-i dai comenzi câinelui sa stea sau poți pune mana pe el și tu?

[Mihaita Zdrite]

Sigur ca poți comunica cu el. In principiu tu ii arați dintii rar se întâmpla sa bage el mâna. Fiți liniștita ca totul va fi bine trebuie doar socializat. Sa știe ca inafara perimentrului nu e bine sa fie agresiv iar dacă e corectat din lesa plus ca in expo aproape
Toți câinii se mai moaie. Multe mirosuri câini nu mai îs așa batmani

[Oliviu Secara]

Stați liniștit că nu-l castrez.
Mergem și la expo. Cel puțin vom încerca. Nu știu cum va sta la altcineva străin să-l caute la dinți și prin alte părți. Nici nu știu cum se desfășoară partea asta. Veterinara mi-a zis ca sunt arbitri care doar dacă dă puțin din cap îl descalifica (are și ea căței cu care participa - alta rasă). Dacă e chiar așa nasol, toate șansele sa fim dați afară. Dacă pot măcar să-l mângâi sau să-i vorbesc atunci poate stă...poate
Ai voștri stau? Ați pățit să dați de arbitri așa stricți? Cum se desfășoară treaba asta, ai voie măcar sa-i vorbești, sa-i dai comenzi câinelui sa stea sau poți pune mana pe el și tu?

Explorați capitolul REGULI, ARBITRI ȘI ARBITRAJE din secțiunea ”Competiții / Expoziții canine” a Forumului, sigur unele informații vă vor fi de folos si chiar puteti contribui la dezvoltare subiecteleor de discutie, iar cu timpul împărtășiti din primele experiențe. Dresajul de ring, relatia dintre proprietar și câine contează în aprecierea pe care o face arbitrul mai ales in fazele superioare ale competiției unde spectacolul primează.
Competiții / Expoziții canine: viewforum.php?f=13

[Ioana Corb]

Are cineva idee ce poate fi pe burta lui Athos? Nu-mi amintesc să fi văzut asta la început. Am observat-o prima dată acum câteva zile.

[Oliviu Secara]

Este o leziune care apare in afecțiunile dermatologice. Pare a fi vorba despre o eczemă umedă urmare a unei reacții alergice și a linsului excesiv. I-ati dat ceva recompense sau ceva mai special sa consume in ultimele zile care să-i fi declanșat reacția ?

[Ioana Corb]

Este o leziune care apare in afecțiunile dermatologice. Pare a fi vorba despre o eczemă umedă urmare a unei reacții alergice și a linsului excesiv. I-ati dat ceva recompense sau ceva mai special sa consume in ultimele zile care să-i fi declanșat reacția ?

Complicat...i-am dat sa mănânce cât mai variat - bobițe de la Wolf dar i-am dat și gătit - orez, mămăligă, arpacaș la care adaug legume (morcovi, sfecla roșie, cartof dulce, fasole verde, dovleac de plăcintă, dovlecel - depinde ce am la dispoziție) și carne de pui. Sau doar legume cu carne de pui. Uneori i-am făcut orez cu lapte la care am adăugat banane sau mere. Uneori ii fierb ouă. Recompense i-am dat bobite de royal canin (îmi plac ca sunt mai mari), cașcaval, șuncă sau carne de pui. I-am dat de vreo doua ori sa roada urechi de porc și i-am făcut supa de oase de vita care s-a închegat și ii dau câte o bucățică pe zi - asta de vreo 3 zile, de după ce i-a apărut problema.
M-am ghidat după ce am citit pe grup dar și după ingredientele citite pe pungile de royal canin sau wolf. Nu-i dau sare, ceapa, usturoi, fasole uscată, ciocolata, stafide, dulciuri, pâine, și ce am mai citit ca nu e ok la câini.

[Oliviu Secara]

Frumos il alintați ! Ceva ingredient din meniul său ii provoaca alergia. Cel mai frecvent alergen este carnea de pui urmat de sunca/ soricul de porc sau cascavalul. Incercati sa eliminati din dieta carnea de pui sau sa ii dati o hrana industriala normală pentru o perioada pana la vindecare si apoi sa introduceti treptat din ingredientele suplimentare pe care le doriti si observati la care se redeclanșează alergia. Mecanismul alergenic o dată declanșat dureaza cam 3 saptamani, timp in care citokinele responasbile se reduc asta in cazul in care cainele nu mai intalneste alergenul responsabil. Local puteti face lavaje cu tinctura de iod/betadină diluată de 3-4x/zi și să pudrați baneocin.
Gasiti mai multe info si in zona de MEDICALE a Forumului viewtopic.php?f=19&t=4183

[Ioana Corb]

Șuncă i-am dat doar 2 zile ca recompensa. Când s-a terminat nu am mai luat. Cașcaval la fel, cam puțin. Și soricul - cred ca de doua ori i-am dat cate o ureche de porc sa se distreze, nu cred ca de la aia. Poate mai degrabă carnea de pui, din-aia i-am dat mai des. Sau ma gândeam ca poate-i dau prea multe cereale? Sa fie asta? Mulțumesc de sfaturi, asa am sa fac. Ii dau bobițe, bobite și ca recompensa și scot carnea de pui, sa vedem.
Da, e un răsfățat. Îmi vine sa-l mănânc de drag.