URSU zis ŢICĂ!

Urmărirea și prezentarea evoluției și a performanțelor fiecărui exemplar
Post Reply
User avatar
ursu carpatin
Posts: 65
Joined: Thu Mar 12, 2015 11:13 am

Ursu e un Mioritic blănos, an de fabricaţie 2013, luna octombrie, ziua 11.
Normal, e cel mai frumos câine din lume, cel mai haios, cel mai bun şi cel mai iubit.
Cine nu-i de acord: ÎN RING, la cafteală!
Pt. început să vă fac cunoştinţă cu el:
Micuţ mă păzea la grătar
Image
Prin casă, la joacă
Image
În curte la joacă
Image
La plimbare, cu un băieţel străin (asta vis-a-vis de "agresivitatea" faţa de copii)
Image
Cu mine la o bere
Image
În Parcul Central (în afară de câine nu cunosc pe nimeni în poză!)
Image
La masă
Image
Un vecin, pe post de macara....
Image
Cu mă-sa şi căţeua vecinilor
Image
V-aţi prins că-i stângaci, nu? :lol:
Image
Tenis sau fotbal? Numai Federer şi Ursu au avut de ales între aceste sporturi :lol:
Image
După atâta sport trebuie şi-o hidratare, nu?
Image
Cu bunică-sa la sărituri în înălţime :lol:
Image


User avatar
lilith
Posts: 612
Joined: Mon Sep 10, 2012 6:48 pm
Location: Alba Iulia
Contact:

Fantastic caine!! Foarte multitasking! :lol: :lol:
E frumos foc si, ca model, seamana foarte bine cu fostul meu mioritic, Barac. :)


Image
User avatar
ursu carpatin
Posts: 65
Joined: Thu Mar 12, 2015 11:13 am

La Turda, la expo.
Image
Toamna prin Parcul Central din Cluj-Napoca
Image
Iarnaaaaaaaa, ce bine-i afară!!!!
Image
De vreo 3-4 ori pe an merg la masaj profi, tailandez aş putea spune!!!
Image
La Timişoara (jur că nu mai merg)
Image
Amintiri de când eram mic....
Image
Mi-am pus floricică-n păr, tralalalalala
Image
Ursu, cu unpui de Cora (căţeaua unor vecini)
Image
În Parâng, la cabană
Image
De-ar mai sta zăpada....
Image


User avatar
ursu carpatin
Posts: 65
Joined: Thu Mar 12, 2015 11:13 am

lilith wrote:Fantastic caine!! Foarte multitasking! :lol: :lol:
E frumos foc si, ca model, seamana foarte bine cu fostul meu mioritic, Barac. :)
Da, chiar e fantastic. Ca toţi câinii crescuţi cu drag. Şi încă un da, are un colorit frumos, cu dungi. E haios rău de tot.


User avatar
ursu carpatin
Posts: 65
Joined: Thu Mar 12, 2015 11:13 am

M-am gândit să scriu o amintire dragă despre o câţeluşă de Mioritic, Beta....

Prin Mai 1997 m-am dus cu un prieten la Gura Humorului, că era ditamai expoziţia de Ciobăneşti Româneşti, să-şi cumpere un Mioritic. Personal eram îndrăgostit de Ciobănescul Carpatin (acum "de Bucovina").
El, tocmai se despărţise după vreo 14 ani de Jack, un Ciobănesc German, pui al celebrului Calu, din filmul Pistruiatul. L-am întrebat: Bine Juni (junior adică, că avea un frate mai mare), dar de ce nu-ţi iei tot un Ciobănesc German? ; Nu mai vreau un aşa câine, c-o să-mi amintesc de Jack, o să fac comparaţii tot timpul între ei, vreau un Mioritic, că-mi place totul la el şi e Ciobănesc Românesc.
Ajungem la Gura Humorului la stadion, parcăm şi nu facem 50 de metri că lângă intrare între doi dulăi de Bucovina, mama şi tată, erau doi pui! Îl iau pe primul la scărpinat, ăla cu roţile-n sus! Al doilea hap, vrea să mă pape! Fără să mă mai gândesc îi spun proprietarului: îl vreau pe ăsta muşcăcios! El: e fetiţă, celălalt e băiat! Eu: o vreau pe asta! Plătesc, îmi duce omul căţeluşa (Limbuţă în acte că atât m-a dus mintea atunci, dar îi spuneam Dona) în maşină că eu n-aveam acces la ea şi apoi ne punem pe căutat Mioritici! După vreo două ore găsim pe unul ce avea acasă, la Rădăuţi, pui de Mioritic de 5 săptămâni. Mai stăm vreo trei ore şi apare omul cu o mogâldeaţă pufoasă de îţi venea s-o mânânci cu linguriţa!
Când să plecăm realizăm că n-aveam cum, că a mea căţea păzea maşina. În interior. Nici vorbă să intrăm! Îl caut pe crescător îl rog să vină s-o calmeze şi cu greu, după ce m-a acceptat cât-de-cât am purces spre casă. Drum lung, pe ploaie de 5 ore.
În orele ăstea între mine şi Limbuţă s-a creat o legătură care şi acum mă urmăreşte, la aproape 4 ani de când ..... Dar m-am legat şi de Beta. Au fost cumpărate în aceeaşi zi, au crescut împreună, mergeam împreună cam peste tot, ce mai, era de vis!
În aceea perioadă aveam şi un bar într-un spaţiu luat în chirie de la părinţii lui Juni. Normal, câinii erau tot împreună.
Când Beta a împlinit vreo doi ani Juni a început să plece în Irlanda la lucru, că la noi a fi inginer textilist era perfect pt. un ajutor de şomaj. Lucra 3 luni, venea acasă vreo 2-3 săptămâni, iar pleca 3 luni şi tot aşa. Beta, deşi era înconjurată de mulţi oameni şi de câini care toţi o alintau era cu adevărat fericită şi vioaie doar când venea Juni, iar când pleca în prima săptămână abia de se atingea de apă.
Pe la vreo 4 ani se descoperă că are leucemie! Juni abia plecase şi noi, prietenii, ne ocupam să facă perfuzii, să-şi facă plimbările, s-o gâdilim, orice numai să n-o vedem tristă.
Totuşi boala o măcina şi situaţia ei devenise gravă. Nu mai putea umbla mai mult de 20 de metri deşi ca fizic era ditamai animalul, nu mai vroia să mânânce.... Mai era o săptămână până să-i vină stăpânul acasă când boala n-a mai lăsat-o nici să se ridice! În aceea săptămână am stat pe rând lângă ea mai mulţi, ea fiind sub perfuzii, pt. că Juni nu ştia de cât de grav bolnavă e Beta, i-am ascuns acest lucru.
Ştiu că era sâmbătă dimineaţă. Juni trebuia să aterizeze la Otopeni, apoi mai dura să ajungă. Cam la ora când avionul trebuia să aterizeze Beta s-a ridicat în picioare, s-a scuturat, mai să-şi smulgă perfuzia şi s-a dus la locul unde în mod normal era vasul cu mâncare!!!
Orele au trecut şi a ajuns şi stăpânul ei acasă. S-a lipit Beta de Juni ca timbrul de scrisoare, atâta fericire n-am văzut niciodată la oameni. După vreo jumătate de oră ne-am pus în curte pe scaune să povestim şi Beta s-a culcat lângă Juni, unde a adormit fericită, cu capul pe piciorul lui. Stătea cu ochii închişi şi dădea din coadă. Apoi, brusc, coada a rămas nemişcată......
Săraca Beta a suferit enorm doar să-l mai vadă o dată pe stăpânul ei dar a ştiut să-şi păstreze ultimul strop de energie pt. momentul când îl va vedea.
Au trecut vreo 14 ani de-atunci, dar nu pot uita bucuria arătată de ea când l-a văzut acasă pe Juni.

Despre despărţirea lui Limbuţă de noi n-am puterea să scriu. Şi oricum aici e forum de Mioritici, Limbuţă era de Bucovina.


User avatar
lilith
Posts: 612
Joined: Mon Sep 10, 2012 6:48 pm
Location: Alba Iulia
Contact:

Ursule, avem sectiune si pentru bucovineni si carpatini, poti scrie cand o sa poti si vei simti nevoia, si despre ea.
Despre Beta ai scris foarte frumos, mi-au dat lacrimile, draga de ea...


Image
User avatar
ursu carpatin
Posts: 65
Joined: Thu Mar 12, 2015 11:13 am

Despre Limbuţă nu cred c-o să scriu vreodată...


User avatar
Raul Petruț
Posts: 361
Joined: Mon Sep 10, 2012 4:53 pm
Location: Fildu de Jos
Contact:

Foarte frumoasa si emotionanta povestioara :(


Nu mai sunt nici Cânii bătrâni
Iar poienile-s pline spini
Nu mai e nici Florica
Mândră mai purta clopoțica
Multe trec, multe vin...
Numai amintiri rămân..
User avatar
ursu carpatin
Posts: 65
Joined: Thu Mar 12, 2015 11:13 am

Da, e o poveste frumoasă. Eram legat şi de ea, deşi nu era a mea.
În altă ordine de ideei, Pe 21 februarie l-am dus pe Ursu la raze, pt. displazie şi, ce era mai important, la lăbuţa dreaptă faţă, că avea vreo două săptămâni de şchiopătat.
Interesant e că şchioapătă doar când merge agale, că de sărit, de alergat o face fără să vezi că are ceva la lăbuţă.
Doctorii de la Fac. de Med. Veterinară din Cluj mi-au spus că totul e ok, şi la una şi la alta, că ar fi ceva la "ţesutul moale". Aşa că a făcut o serie de 7 injecţii, ceva abtiinflamator, dar fără efect! Vineri m-am dus cu el la cabinetul unde-i fac tot şi l-am rugat pe doctor să se uite mai atent şi la perniţe, şi la pinten, la ce-o vrea el dar să-mi spună ce are. N-avea nimic, dar tot şchiopăta când mergea agale.
Sâmbătă m-am dus cu CD-ul şi în fix 1 minut îmi arată fisura de la la lăbuţă!!! Dopă 6 săptămâni aprox. măcar ştiu ce are.
Amu vitamine, injecţie D, calciu..... şi răbdare.
Bineînţeles că i-am "răstignit" pe colegii lui care n-au fost în stare să vadă ditamai fisura.


User avatar
ursu carpatin
Posts: 65
Joined: Thu Mar 12, 2015 11:13 am

Iniţial am crezut că-s Komodori.

Trei Ciobăneşti Mioritici din Cluj-Napoca premiaţi la expoziţia din Berlin din 1936. Poze preluate din ziarul Patria.
Image


User avatar
ursu carpatin
Posts: 65
Joined: Thu Mar 12, 2015 11:13 am

Din motive de necitit cum trebuie un act, un pedigree, eu mă tot zbăteam să-i fac lui Ursulică "dreptul la montă". Chestia faină e că pe pedigree-ul lui scrie (R+)! :lol:
Aşa că al meu, aşa cum o fi el, plin de defecte, zburlici şi jucăuş a scăpat de statul pe la expoziţii, şi dacă vine o căţeluşă cu coada ridicată ştiu c-o poate fericii legal! :lol:


User avatar
Oliviu Secara
Site Admin
Posts: 1870
Joined: Tue Sep 04, 2012 5:45 pm
Location: Bihor, Oradea
Contact:

Stați că treaba s-a îngroșat după omologare... E nevoie de efectuarea examenelor de dispalzie de cot și de șold pentru a obține drept de montă și pentru a se putea elibera acte descendenților lui Ursu. Deci mai e un pas până să o fericească legal !
Vedeți dacă ați contribuit la omologare ... :lol:


„Iar când veni şi vremea să urle-n zare tunul, / Mişcatu-s-au românii cu miile, ca unul”
User avatar
ursu carpatin
Posts: 65
Joined: Thu Mar 12, 2015 11:13 am

Ok, facem si asta.... Oricum n-am catea in zona, asa ca nu ma agit prea tare. Test de displazie i-am facut ca am vrut eu, ca i-am facut raze la o labuta si daca tot a luat somn......


Post Reply

Return to “Mioriticul meu”