Sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea OUG nr. 155/2001 referitoare la câini

[Oliviu Secara]

Sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân
27 iunie 2022

Președintele României, Klaus Iohannis, a trimis Curții Constituționale luni, 27 iunie 2022, o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân.
Vă prezentăm textul integral al sesizării:

București, 27 iunie 2022

Domnului MARIAN ENACHE
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

În temeiul dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție și ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, formulez următoarea

SESIZARE DE NECONSTITUȚIONALITATE
asupra
Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân

În data de 9 iunie 2022, Parlamentul României a transmis Președintelui României, în vederea promulgării, Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân (PL-x. 291/2022, L 246/2022).
În principal, legea creează cadrul care să permită și consiliilor județene implicarea în organizarea și finanțarea din bugetul propriu a campaniilor de sterilizare a câinilor cu stăpân ce aparțin rasei comune sau a metișilor acestora aflați pe raza unităților administrativ-teritoriale pe care le gestionează, precum şi obligaţia consiliilor județene de a înființa, în funcţie de necesități, servicii specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân. În prezent, aceste responsabilități se află în sarcina exclusivă a consiliilor locale, respectiv a Consiliului General al Municipiului București.
Având în vedere conținutul normativ al art. I pct. 4 și pct. 5 din legea dedusă controlului de constituționalitate, apreciem că acestea contravin art. 1 alin. (5), art. 20 alin. (2), art. 34 și art. 147 alin. (4) din Constituția României, pentru motivele expuse în cele ce urmează.
Astfel, în ceea ce privește vaccinarea antirabică a câinilor cu stăpân şi a celor ce urmează să fie dați spre adopție, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 prevedea la art. 134 că vaccinarea acestora se efectuează numai după identificarea lor. Prin Decizia nr. 23/2018, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională sintagma „numai după identificarea acestora” din cuprinsul art. 134 al O.U.G. nr. 155/2001. În opinia instanței constituționale, condiționarea acțiunii de vaccinare antirabică a câinilor cu stăpân de identificarea în prealabil a câinelui de către proprietar este de natură a aduce atingere dreptului la ocrotirea sănătății prevăzut la art. 34 din Constituție, sub aspectul măsurilor de prevenție pe care statul trebuie să le adopte.

Rabia este o boală transmisibilă de la animal la om ce poate deveni letală în cazul în care nu se face vaccinarea în faza incipientă, motiv pentru care Curtea Constituțională a reținut că este neconstituțională condiționarea vaccinării câinelui de identificarea prealabilă a acestuia. Instanța constituțională a reținut că „legiuitorul trebuie să realizeze o prioritizare a obiectivelor, în raport cu importanța şi impactul lor în respectarea dreptului la sănătate, astfel încât vaccinarea antirabică a câinilor cu stăpân să preceadă operațiunii de identificare şi nu invers” (Decizia nr. 23/2018, par. 34).

Potrivit inițiatorilor, prin legea supusă controlului de constituționalitate s-a avut în vedere corelarea prevederilor O.U.G. nr. 155/2001 cu Regulamentul delegat (UE) 2020/689 în ceea ce privește normele privind supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente. Astfel, conform art. I pct. 4 din lege, art. 134 din O.U.G. nr. 155/2001 aprobată prin Legea nr. 227/2002, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: „Vaccinarea antirabică a câinilor se realizează în conformitate cu prevederile Regulamentului delegat (UE) 2020/689 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce privește normele privind supravegherea, programele de eradicare şi statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate şi emergente”.

Regulamentul (UE) 2020/689 completează Regulamentul (UE) 2016/429 și are drept scop stabilirea de norme de prevenire și control al bolilor animalelor care sunt transmisibile la animale sau la oameni, precum: prioritizarea și clasificarea bolilor de interes pentru Uniunea Europeană și stabilirea responsabilităților în materie de sănătate animală; depistarea timpurie, notificarea și raportarea bolilor, supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală; creșterea gradului de sensibilizare cu privire la boli, la pregătirea și la controlul bolilor; înregistrarea și autorizarea unităților și transportatorilor, circulația și trasabilitatea animalelor, materialului germinativ și produselor de origine animală în interiorul Uniunii; intrarea animalelor, materialului germinativ și produselor de origine animală în Uniune și exportul de astfel de transporturi din Uniune; circulația necomercială a animalelor de companie către un stat membru dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu; măsurile de urgență care trebuie adoptate în eventualitatea unei situații de urgență cauzate de o boală.

În ceea ce privește rabia, în anul 2018, Regulamentul (UE) 2018/1882 privind aplicarea anumitor norme de prevenire și control al bolilor în cazul categoriilor de boli listate și de stabilire a unei liste a speciilor și a grupurilor de specii care prezintă un risc considerabil de răspândire a bolilor listate respective menționa infecția cu virusul rabic drept o boală de categoria B. Ulterior, în anul 2020, Regulamentul (UE) 2020/689 a dezvoltat dispoziții privind programele obligatorii de eradicare și privind acordarea și menținerea statutului de indemn de boală în ceea ce privește infecția cu virusul rabic.

Pentru programele de eradicare care vizează infecția cu virusul rabic, strategia de control al bolilor se bazează în principal pe vaccinarea populației de animale vizate relevante, dar și pe alte activități importante, precum supravegherea, punerea în aplicare a măsurilor de control al bolilor, controlul circulației animalelor de companie și monitorizarea eficacității vaccinării. Potrivit art. 12 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2020/689, atunci când instituie un program obligatoriu de eradicare a unei boli de categoria B, deci inclusiv a infecției cu virusul rabic, autoritatea competentă utilizează, pentru aceste programe, o strategie de control al bolilor care include anumite condiții specifice. În cazul infecției cu virusul rabic (RABV), aceste condiții specifice sunt reglementate la art. 32 – 36 din Regulament, iar vaccinarea animalelor din populația de animale considerată relevantă reprezintă un element al acestei strategii.

Dispozițiile privind vaccinarea în această situație sunt menționate în Anexa V a acestui regulament. Astfel, operațiunea de vaccinare antirabică a animalelor deținute se realizează potrivit Anexei V a Regulamentului (UE) 2020/689, Partea I, Capitolul I, Secțiunea 1, par. 1 și 2, respectiv: „1. În scopul programelor de eradicare a infecției cu virusul rabic (RABV), vaccinarea antirabică trebuie efectuată doar pe animale de companie care sunt identificate și trebuie să respecte cerințele din anexa III la Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1);

2. În scopul programelor de eradicare a infecției cu RABV, vaccinarea antirabică a animalelor deținute, în afara celor menționate la primul paragraf, trebuie să se bazeze pe riscuri și să fie efectuată cu scopul de a proteja oamenii împotriva expunerii la virusul rabic, folosind vaccinuri care îndeplinesc cerințele de la punctul 1 literele (a) și (b) din anexa III la Regulamentul (UE) nr. 576/2013”.
Potrivit definiției de la art. 4 pct. 11 din Regulamentul (UE) 2016/429 „animal de companie” înseamnă un animal deținut în scopuri private necomerciale. Totodată, potrivit art. 4 pct. 5 din Regulamentul (UE) 2016/429 sintagma „animale deținute” se referă la animale care sunt deținute de oameni, iar potrivit pct. 8 al aceluiași articol, sintagma „animale sălbatice” se referă la alte animale decât animalele deținute. De asemenea, potrivit definiției de la art. 2 pct. 14 din Regulamentul (UE) 2020/689, câinii sunt animale deținute din specia Canis lupus. Reiese așadar, faptul că cele două regulamente utilizează sintagma „animale deținute”, în sensul de animale domestice, pentru a le deosebi de animalele sălbatice, iar nu în sensul de animale cu stăpân, categorie inclusă în sfera mai largă a animalelor deținute.
Ca efect al normei de trimitere din art. I pct. 4 din legea dedusă controlului de constituționalitate, vaccinarea antirabică a câinilor (cu sau fără stăpân) se va realiza în conformitate cu dispozițiile din regulamentele europene antereferite respectiv: în cazul câinilor cu stăpân, doar pe animale de companie care sunt în prealabil identificate, iar în cazul altor câini, vaccinarea antirabică va trebui să se bazeze pe riscuri și să fie efectuată cu scopul de a proteja oamenii împotriva expunerii la virusul rabic. Așadar, vaccinarea antirabică a câinilor cu stăpân se va realiza numai dacă este îndeplinită și condiția referitoare la identificarea prealabilă.
Însă, condiția identificării prealabile vaccinării antirabice a câinilor cu stăpân vine în contradicție cu standardul de protecție, mai ridicat, a dreptului la ocrotirea sănătății, astfel cum acesta a fost stabilit prin Decizia Curții Constituționale nr. 23/2018. Potrivit par. 33 din această decizie „Curtea reține că legiuitorul, prin sintagma "numai după identificarea acestora", cuprinsă în art. 134 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001, condiționează acțiunea de vaccinare antirabică a câinilor cu stăpân de identificarea în prealabil a câinelui de către proprietar. În condițiile în care rabia este o boală transmisibilă de la animal la om, letală în cazul în care nu se face vaccinarea în faza incipientă, condiționarea vaccinării câinelui de identificarea prealabilă a acestuia este de natură a aduce atingere art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății din Constituție, sub aspectul măsurilor de prevenție pe care statul trebuie să le adopte”.
Dreptul la ocrotirea sănătății, ce este recunoscut și la nivel european, implică dreptul oricărei persoane de a avea acces la măsuri preventive în materie de sănătate, inclusiv la măsuri de prevenire a bolilor. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, garantarea dreptului la ocrotirea sănătății consacrat de art. 34 din Constituție implică obligația statului „de luare a măsurilor pentru asigurarea igienei și sănătății publice” (Decizia nr. 871/2007). Această obligație este dezvoltată și în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății care la art. 5 lit. d) prevede că printre funcțiile principale ale asistenței de sănătate publică se numără şi „d) supravegherea epidemiologică, prevenirea şi controlul bolilor”, iar la art. 6 lit. a) pct. 3 stabilește că printre principalele domenii de intervenție ale asistenței de sănătate publică se numără „supravegherea bolilor”. Așadar, obligația pozitivă a statului de a proteja sănătatea publică include și vaccinarea antirabică a câinilor cu stăpân, independent de operațiunea de identificare a acestora.

În condițiile în care norma de la art. I pct. 4 din legea dedusă controlului de constituționalitate nu distinge între categoriile de câini vizați de acțiunile de vaccinare antirabică (cu stăpân sau fără stăpân), legiuitorul avea obligația să se asigure că sunt respectate toate garanțiile de protecție a dreptului la ocrotirea sănătății și că este posibilă aplicarea celui mai înalt standard de protecție, în conformitate cu principiul mitior lex, în cazul vaccinării antirabice a câinilor cu stăpân.
Or, în această materie, instanța constituțională a stabilit, în privința vaccinării antirabice a câinilor cu stăpân, un standard de protecție mai ridicat, necondiționând vaccinarea acestora de identificarea lor prealabilă. Așadar, prin trimiterea necircumstanțiată la norma europeană, legiuitorul a ignorat un standard intern de protecție mai ridicat, aspect ce contravine art. 1 alin. (5), art. 34 și art. 147 alin. (4) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituție.

Distinct de cele menționate, dar în strânsă legătură cu dispozițiile propuse privind vaccinarea antirabică, prin art. I pct. 5 din legea dedusă controlului de constituționalitate se modifică regimul sancționator al faptelor de încălcare a obligațiilor de vaccinare antirabică a câinilor, eliminând din conținutul normativ al art. 14 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 155/2001 ce stabilește contravențiile, fapta de nerespectare a dispozițiilor art. 134 din O.U.G. nr. 155/2001. Această intervenție legislativă reprezintă o diminuare a standardului de protecție deja recunoscut prin jurisprudența Curții Constituționale în privința dreptului la ocrotirea sănătății, deoarece nerespectarea obligației de vaccinare antirabică a câinilor rămâne nesancționată.
În forma în vigoare, potrivit art. 14 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 155/2001, aprobată prin Legea nr. 227/2002, încălcarea obligațiilor privind vaccinarea antirabică a câinilor cu stăpân şi a celor ce urmează să fie dați spre adopție se sancționează cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei.

Eliminarea acestei sancțiuni contravenționale lipsește statul de instrumentul sancționator necesar pentru protejarea sănătății publice împotriva răspândirii virusului rabic și, în același timp, contravine și normei de la Anexa V a Regulamentului (UE) 2020/689, Partea I, Capitolul I, Secțiunea 1, par. 2, potrivit căreia vaccinarea antirabică a animalelor deținute, în afara celor de companie, „trebuie să se bazeze pe riscuri și să fie efectuată cu scopul de a proteja oamenii împotriva expunerii la virusul rabic”. De altfel, eliminarea sancțiunii contravenționale a fost considerată neoportună și de către Consiliul Economic și Social în avizul nr. 1682/2022, transmis în procedura legislativă.
Având în vedere că vaccinarea antirabică a câinilor, atât a celor cu stăpân, cât și a celor fără stăpân, este menită să prevină și să împiedice răspândirea unei boli potențial letale, apreciem că eliminarea sancțiunii contravenționale pentru săvârșirea faptei de nevaccinare antirabică este de natură să lipsească de o protecție efectivă un drept fundamental, cel la ocrotirea sănătății, aspect ce contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5), art. 34 și art. 147 alin. (4) din Constituție.
În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteți sesizarea de neconstituționalitate și să constatați că Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân este neconstituțională.

PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
KLAUS - WERNER IOHANNIS”
sursa presidency.ro

[Oliviu Secara]

Referitor la dosarul nr. 2871D/2019, respectiv la dosarul formulat ca urmare a sesizării Președintelui României asupra OUG nr. 155/2001(citește sesizarea AICI).

Dosar nr.: 2871D/2019
CĂTRE,
CURTEA CONSTIUȚIONALĂ A ROMÂNIEI
Subscrisa, Asociaţia Registrul Electronic al Animalelor Domestice şi de Companie (Asociaţia READC), cu sediul în mun. Turda, Aleea Plopilor, nr. 3, bl. L1, ap. 54, cod poştal 401033, jud. Cluj, cod unic de identificare 29155666, prin reprezentant
Formulăm prezenta
CERERE
Prin care vă solicităm să conexați dosarul nr. 2871D/2019 la dosarul ce vizează sesizarea de neconstituționalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân formulată de către Președintele României – Klaus Iohannis și să admiteți excepțiile formulate
Pentru următoarele MOTIVE

A. Referitor la conexitate
Ambele dosare vizează în esență aceeași normă legală și anume dispozițiile din OUG 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpâni
Ambele dosare vizează același domeniu și anume legislația referitoare la câinii fără stăpân, respectiv obligațiile proprietarilor de câini.
Dosarul ce s-a formulat în urma sesizării domnului Președinte al României are ca punct de plecare dispozițiile regăsite din DECIZIA CCR 23/2018, sesizare formulată de către Asociația READC și admisă de către Curtea Constituțională.
Considerăm că CCR nu se poate pronunța doar asupra unei excepții invocate pe împotriva acestei OUG 155/2001 fără ca aceasta să aibă în vedere și restul excepțiilor de neconstituționalitate formulate împotriva aceleiași OUG, soluționarea trebuind a fi unitară.

B. Referitor la fondul sesizărilor

a. Nu poate fi sancționată, amendată numai o parte, și anume particularul, dacă procesul de microcipare, neaplicare a cartografierii și neaplicare a vaccinului antirabic (numai la un procent scăzut) are rezultate slabe. În acest condiții este responsabilă și ANSVSA care are atribuții legale de identificare și înregistrare a câinilor, așa cum prevede OG nr. 42/2004 la art. 9 pct. i.
Totodată, responsabilitatea înregistrării, transportului, monitoritării tratamentelor animalelor în România aparține ANSVSA (și nu unui particular), conform acordurilor de aderare la UE și potrivit OG nr. 42/2004, respectiv art. 2 din Statutul Ansvsa.

Nu poate fi amendat doar proprietarul de neglijenta în responsabilitate, ci si cei ce Accepta prin Pasivitate (C Apel-Cluj)sau nu urmează Fisa Postului deci cei ce trebuia sa ofere acea structura de aplicare si control a Programului Mondial (OIE- Organizația Mondială pentru Epizotii-Sănătatea Animalelor) a Programului European-ACORDINGREZOLUTION 652- 2014- C.E. in Coroborare cu Program-National- Strategic Multianual de Supraveghere ,Control,Eradicare a Zoonozelor (Rabia) lucru semnat de Romania la aderare in UE. Consideram Discriminatorie si abuzivă aceasta modalitate de amendare doar a proprietarului si o vom ataca la CCRo daca va fi aprobata in aceasta forma manipulativa si in detrimentul platitorului de taxe si impozite, adică a particularului , in majoritatea pensionari si oameni in vârsta aflați în mediul rural și fără posibilitatea financiara pentru înregistrare (la libera negociere-Ordin1-2014 ANSVSA), dar sa poată plăti o amenda de circa 5.000 lei.

Ambele operațiuni ,de injectare subcutanata a serului rabic ,gratis de la buget cu preț fix la manopera injectări este stabilit de ANSVSA si injectarea subcutanata a microcipului la libera negociere sunt identice din punct de vedere medical dar preturile si interese radicale sunt diametral opuse indexului cost eficienta obligatoriu de avut în vedere la acțiunile de interes național.
Statisticile si datele ANSVSA și a CMV sunt diametral opuse în registre individuale. În anul 2020, suma aprobată de Uniunea Europeană pentru programul de eradicare, control și combatere a rabiei a fost de 7,5 milioane de euro, o scădere față de anul precedent când suma aprobată fusese de 8,4 de milioane de euro. În prezent, toate campaniile de vaccinare antirabică sunt derulate de direcțiile sanitare veterinare ale ANSVSA.
În mediu rural, în 2020, fuseseră vaccinați doar circa 1,2 milioane de câini cu vaccinul antirabic. In contradictie cu declaratia presedintelui CMV înainte de Ordinul-1-2014 ANSV care arată că s-au eliberat 5 milioane de carnete de sanatate. Mentionam ca cca.170.000 de câni sunt vaccinati pentru adoptii internationale si 50 000 sunt cei de rasă si canise, astfel că numărul vaccinarilor in mediul rural este sub 1 milion .https://romania.europalibera.org/a/obstacole- vaccinarea-cainilor-antirabie/31310775.html.

b. ,,Gradul ridicat de siguranta interna a legislatiei interne fata de cea Europeana” este datorată faptului că în România incă este activă și prezentă Rabia (în țara vecină Ucraina rabia silvică este încă la un nivel extrem de ridicat!), aspect pe care CCR l-a constat în mod limpede în Decizia 23/2018. În cadrul dosarului unde s-a pronunțat Decizia nr. 23, READC a dovedit ca peste 11.000 de cetățeni au fost tratati cu vaccin antirabic, numarul cazurilor fiind mult mai mare din cauza faptului că la cererile noastre adresate spitalelor din țară au răspuns doar aproximativ 70% dintre acestea. Totusi ca dovada ANSVS a declarat in proces, în dosarul din fața CCR în care s-a pronunțat Decizia nr. 23/2018 că sunt o(Zero) cazuri de rabie in Romania la nivel de 2017, ceea ce este fals după cum se poate observa și de pe site-ul – https://www.who- rabies-bulletin.org/member/Queries/Maps.aspx?width=977&height=528&iframe=true

Specificam ca medicii nu pot declara focar de rabie deoarece nu au posibilitatea financiara și infrastructura de personal sa înregistreze, inspecteze ,catagrafieze și sa vaccineze antirabic toate animalele domestice pe o raza de 5-7 kilometri in raza concesionata, timp de câteva săptămâni.

c. În ceea ce priveşte rabia, în anul 2018, Regulamentul (UE) 2018/1882 privind aplicarea anumitor norme de prevenire şi control al bolilor în cazul categoriilor de boli listate şi de stabilire a unei liste a speciilor şi a grupurilor de specii care prezintă un risc considerabil de răspândire a bolilor listate respective menţiona infecţia cu virusul rabic drept o boală de categoria Ulterior, în anul 2020, Regulamentul (UE) 2020/689 a dezvoltat dispoziţii privind programele obligatorii de eradicare şi privind acordarea şi menţinerea statutului de indemn de boală în ceea ce priveşte infecţia cu virusul rabic. Pentru programele de eradicare care vizează infecţia cu virusul rabic, strategia de control al bolilor se bazează în principal pe vaccinarea populaţiei de animale vizate relevante, dar şi pe alte activităţi importante, precum supravegherea, punerea în aplicare a măsurilor de control al bolilor, controlul circulaţiei animalelor de companie şi monitorizarea eficacităţii vaccinării. Potrivit art. 12 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2020/689, atunci când instituie un program obligatoriu de eradicare a unei boli de categoria B, deci inclusiv a infecţiei cu virusul rabic, autoritatea competentă utilizează, pentru aceste programe, o strategie de control al bolilor care include anumite condiţii specifice. În cazul infecţiei cu virusul rabic (RABV), aceste condiţii specifice sunt reglementate la art. 32 – 36 din Regulament, iar vaccinarea animalelor din populaţia de animale considerată relevantă reprezintă un element al acestei strategii.

d. Având în vedere că vaccinarea antirabică a câinilor, atât a celor cu stăpân, cât şi a celor fără stăpân,(Conform Legislatiei EU semnata la Paris nu exista ciine fara stapin ei fiind proprietatea UAT) este menită să prevină şi să împiedice răspândirea unei boli potenţial letale, apreciem că eliminarea sancţiunii contravenţionale pentru săvârşirea faptei de nevaccinare antirabică este de natură să lipsească de o protecţie efectivă un drept fundamental, cel la ocrotirea sănătăţii, aspect ce contravine dispoziţiilor 1 alin. (5), art. 34 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.
e. Arătăm și următoarele chestiuni extrem de relevante:
În România și pentru câini, și pentru pisici serul de vaccinare antirabică este gratuit ca parte a programului Național de compatere a bolilor transmisibile de la animal la om, subvenționat de Guvern și de Uniunea Europeană, tocmai raportat la faptul că în România, rabia nu a fost eradicată.
Pentru câini manopera si serl antirabic este gratuit. Inregistrarea trebuie la fel să fie preț stabilit de ANSVSA și nu la libera negociere, adică preț impus de CMVRO.
Pentru pisici serul este gratuit…. manopera este la libera
Cânii se înscriu în carnete gratuire date de ANSVSA, deci nu mai trebuie alte carnete sau alte registre gestionate de alte entități.
Pisicile nu au carnete, astfel că aici se pot falsifica multe vaccinuri.

Câinii se înscriu gratuit în Registrul gestionat de ANSVSA, potrivit OG 42/2004 pentru a fi platita manopera actiuni de vaccinare antirabica.
Pisicile nu se înscriu în Registre
Dacă aparținătorul se prezintă la puncte fixe în capania de vaccinare antirabică – septembrie-febrarie-, vaccinul nu trebuie să coste (Multe persoane in virsra nu pot transporta animalele )
Daca aparținătorul se prezintă la cabinetele veterinare se aplică taxe, deși nu ar trebui.
Vaccinul antirabic de completare există tot anul, dar nu se deplasează nimeni la cei care nu au fost pe motiv de sanatate sau transport la vaccinarea obligatorie sau la cei care dețin câini născuți după februarie.
Câini se microcipeaza obligatoriu la libera negociere ca să poată fi înscriși în RECS (Regsitrul Evidenta al Câinilor cu Stăpân), gestionat de CMVRO, deși deja există un registru controlat de ANSVSA unde se înscriu.
Pisicile nu se microcipează obligatoriu
Câinii cu microcip se înscriu în RECS gestionat de CMVRO, contrcost unde ANSV nu are drept de intrare ci redirectioneaza cererea si intreaba oficial(Raspunsul ANSV il detinem)
Pisicile nu se înscriu în RECS

Doar câinii și pisicile care părăsesc tara trebuie sa aibă carnet de sănătate international și vaccinul antirabic, astfel că nu trebuie să fie obligatorie înscrierea în RECS. Carnetul de sănătate international are serie, pentru a asigura unicitatea.

Animalele care părăsesc tara anual (cca 160 000- conform programului TRACES- de la niveul UE) sau sunt decedate (Ecarisati sau morti natural, cca.12-15 %) rămân in sistemul de înregistrare deoarece nu se prevede în lege inventarul și actualizarea sau amenzile la gestionarea acestora. Ca atare statisticile iau în considerare și câinii ce au fost înscriși sau vaccinați in ultimii 8 ani și nu reprezintă numărul real din teren ( a se vedea Obligația Autorităților Naționale în UE)
Ținând cont de faptul că Constituția spune clar ca legile trebuie sa fie clare pe înțelesul tuturor și APLICABILE, ne punem întrebarea retorică, cum explica medicul veterinar aceste 15 combinații arătate mai sus, proprietarilor de animale?? Sau reformulând ne întrebam, are dreptul/obligatia și interesul de a face acest lucru ca SRL de libera practica.??
Totodată, lipsa dreptului la informare prin lipsa afișelor, informațiilor media și radio asupra drepturilor și obligațiilor ce le au proprietarii de animale, considerăm că aduce atingere articolelor Constituționale – art. 34 Drept la sănătate și art. 21 – drept la informare corecta, respectiv transparenta decizionala.
În final, arătăm că ne bucura faptul că a fost pusa pe masa Prezidențiala și a CCR aceasta tema care a fost refuzata sa fie rezolvat de toti Prim ministrii României, aceștia redirectiionând scrisorile noastre „Spre competenta solutionare ANSVS” adică chiar împotriva celor ce era formulată sesizarea, și suntem siguri ca in inpartialitatea sa, CCro se va lua decizia si motivarea corecta si mentionând posibilitatea reala in teren de aplicarea a Programului National de combatere a zoonozelor, a sigurantei si sanatati publice in coroborare cu bunastarea animalelor.
Ne intrebam retoric, atât timp cât interesul național este superior, atunci cine ne protejaza de „acceptarea prin pasivitate” a celor ce trebuie sa ne protejeze sanatatea și bunăstarea – potrivit art. 34 din Constituția României ?
Turda
Sursa readc.ro Asociația R.E.A.D.C.
12.09.2022