BOLI / AFECŢIUNI / PROBLEME DE SĂNĂTATE
Ciobănescul Românesc Mioritic este o rasă care a dobândit o rezistenţă naturală la boli, este un animal viguros, robust, perfect adaptat condiţiilor de mediu şi care prezintă rareori probleme de sănătate. Totuşi dintre bolile cu determinism genetic putem aminti displazia coxo-femurală care, deşi destul de rar întâlnită, mai apare la unele exemplare.
Displazia este o afecţiune caracteristică tuturor raselor de talie medie spre mare sau mare, care determină o anomalie, o instabilitate şi o soliditate redusă a articulaţiei coxo-femurale. Boala se manifestă prin modificări de aplomb şi şchiopături, iar din punct de vedere radiologic printr-o cooptare necorespunzătoare a capului femural în cavitatea acetabulară. La tineretul canin, după vârsta de 6 luni se poate efectua o examinare specifică care să confirme sau să infirme această boală genetică a articulaţiilor. Sentinţa definitivă, urmează a fi dată după vârsta de 14 luni, dacă rezultatele sunt neconcludente.
De cele mai multe ori, exemplarele suferinde sunt eutanasiate sau operate şi ţinute la regim special toată viaţa, asta şi în funcţie de gradul de avansare al acestei maladii.
|
Exemplarele din rasele mari sunt predispuse şi la torsiunea stomacală, de aceea primesc hrană corespunzătoare în mod regulat în cantitaţi bine determinate, iar după hrănire trebuie urmat un anumit ritual în care patrupedul digeră hrana şi se odihneşte. Torsiunea stomacului este precedată şi de dilataţia acută a acestuia şi este o consecinţă directă a ingerării de mari cantită ţi de hrană şi apă într-un interval scurt de timp, iar înghiţirea de aer din cauza |
Pentru a ajunge la torsiune completă, trebuie parcurse 4 etape şi cu cât se observă mai repede simptomele specifice acestui accident, cu atât cresc şansele ca patrupedul să fie salvat. Simptomele constau în dilataţia rapida a abdomenului, dureri la atingere, eforturi de vomă, hipersalivaţie, eliminarea unei spume albicioase, şi apar chiar dificultaţi în circulaţia sanguină care pot duce la insficienţă renală. Metodele de tratament când ne confruntăm cu un caz de torsiune, constau în intervenţii chirurgicale, sondare gastrică sau puncţii stomacale.
Atrofia retiniană progresivă se întâlneşte la majoritatea raselor de câini şi se întâmplă să apară şi la Mioritc. Cauzele orbirii sunt numerose, dar de cele mai multe ori sunt reprezentante de afecţiuni oculare sau de ordin general ori pot fi moştenite genetic. Medicul veterinar poate efectua teste şi verificări astfel încât să se depisteze din timp gradul de orbire şi să se conceapă un tratament eficient care să împiedice orbirea completă.
Blana trebuie să fie îngrijită mereu pentru a nu forma pâsle sub care să se stabilească paraziţii odată intraţi, ori să se formeze eczeme şi descoamări ale pielii din cauza neaerisirii. Se ştie că Mioriticii sunt predispuşi la otite, deci igiena urechilor este de asemenea foarte importantă şi necesită o atenţie specială; trebuie cură ţate periodic şi aerisite şi ocazional să se folosească substanţe antifungice. Deşi au un sistem imunitar puternic, Mioriticii trebuie vaccinaţi şi deparazitaţi periodic şi trebuie protejaţi de bolile de sezon deoarece acestea evoluează foarte repede în mediul infestat care ne înconjoară. Trebuie prevenită şi trebuie să existe o procupare constantă cu privire la dirofilarioză, o boală parazitară foarte periculoasă transmisă de ţânţari.
În general, Ciobănescul Mioritic nu prezintă probleme deosebite de sănătate şi cu un minim de preocupare poate fi întreţinut în formă maximă.
