REDESCOPERIŢI MIORITICUL


Pagina: 1    2

         Nu va veni nimeni din exterior să-ţi deschidă ochii ca să apuci şi tu să înţelegi ce ai lângă tine. Nu va face nici un străin asta pentru că toţi sunt ocupaţi să aibă grijă şi să cinstească ce le-a oferit ţara lor. Din interior, noi trebuie să punem umărul, nu mai trebuie amânat în nici un caz, doar prin dăruire şi muncă se poate realiza ceva. Este timpul să-ţi reconsideri atitudinea faţă de valorile naţionale, de asumarea identitaţii şi faţă de munca pe care trebuie să o depui pentru tine ca naţiune şi pe care ai amânat-o de prea multă vreme. Aici dacă pentru populaţia îmbătrânită este prea târziu măcar tinerii să facă ceva. O metodă prin care aceştia îşi pot face datoria este prin achiziţionarea mioriticului, care-l transforma pe tânăr într-un om responsabil, gânditor, îl transforma într-un om cu dragoste pentru patrie şi prin acest câine i se insuflă valori naţionale incontestabile pe care tânărul le descoperă treptat singur, în căutarea informaţiilor, datelor despre mioritic.


         Ce este mai frumos decât să faci descoperiri, să afli lucruri noi despre rădăcinile tale şi să întâlneşti situaţii care te obligă să gândeşti. Cunoscându-ţi rădăcinile ti se ofera o imagine de ansamblu a ceea ce eşti cu adevărat şi te ajută să identifici locul care ţi se cuvine şi în fond îţi crează un scop, un ideal comun cu ceilalţi conaţionali de-ai tăi. Un tânăr care gândeşte nu poate fi manipulat îşi poate susţine opinia, este la el acasă în dezbateri pe diferite teme. Iată câteva dintre beneficiile pe care ţi le aduce mioriticul ca rasă românească. Plus că un tânăr care ştie că cineva depinde de el se va ţine departe de problemele şi tentaţiile cotidiene. Un mioritic în lesa tânărului român îl metamorfozează, îl poate readuce pe drumul pe care părinţii şi-ar fi dorit ca odrasla lor să nu-l părăsească niciodată.


         A deţine un mioritic nu e ca şi cum ai avea orice alt câine. Mioriticul este mult mai mult decât un câine. El reprezintă ceva pentru tine ca român. Este la fel ca pentru creştin cruciuliţa de la gât. Nu o poarta doar pentru decor ci el (creştinul) poartă întreaga semnificaţie, istoria creştinismului şi încărcătura pe care o înmagazinează în ea acea cruciuliţă. La fel şi mioriticul pentru noi toţi.



         Unii vor spune că pur şi simplu nu le place ciobănescul mioritic. Dar asta se întâmplă doar când promotorii nu reuşesc să transmită informaţii complete, pertinente, pe înţelesul publicului sau nu reusesc să educe gusturile publicului din cauza incompetenţei lor. Este imposibil să nu-ţi intre la suflet acest câine fantastic care este ciobănescul mioritic. Dar tu ca om capabil să gândeşti şi să-ţi decizi soarta te poţi autoeduca şi garantat daca alegi direcţia reală vei ajunge ca în domeniul legat de câini să constaţi că cel mai potrivit pentru tine este ceea ce-ţi oferă vatra strămoşeacă şi anume ciobănescul românesc mioritic sau celelalte rase naţionale.


         Dacă, crezi că ai ales direcţia sau drumul real atunci sigur nu te-ai oprit sau nu te vei opri din citirea acestui articol. Pot înţelege că te-ai oprit o dată dintr-un anumit motiv, dar dacă se repetă şi a doua oară atunci ar fi cazul să-ţi pui întrebarea dacă nu cumva este o problemă de voinţă, dacă nu cumva ai devenit şi tu o trestie în bătaia vântului, o oaie mânată de la spate de cioban şi de baracii lui. Repet, ciobănescul mioritic te transformă, nu vei mai fi niciodată la fel, vei evolua pe scara cunoaşterii şi pe scara valorică a ceea ce înseamnă om şi român deopotrivă.

         Eu am descoperit mioriticul pe când aveam vreo 12 ani şi asta a coincis şi cu primirea cadou a unui pui de mioritic. Neavând atunci condiţii de întreţinere în apartament, după un timp am dus puiul la bunici. Între timp a crescut şi el, am crescut şi eu şi de cum ne-am mutat la casă l-am adus de la Maica (bunica mea). Este un mioritic deosebit, un exemplar care face cinste rasei. În continuare vă voi povesti o întâmplare cu Nanu (aşa-l chema) care vizează caracterul deosebit al mioriticului. Toamna trecută poarta de la curte a rămas deschisă după ce tatăl meu a ajuns noaptea acasă şi a pus maşina în curte. Eu am văzut poarta deschisă doar noaptea spre dimineaţa devreme când întâmplător m-am trezit ţi în faţa porţii deschise stătea Nanu neclintit; l-am privit multe minute şi tot nemişcat stătea şi urmărea. Am decis să nu închid poarta şi am pus ceasul să sune peste o oră şi câinele era tot acolo…păzea. Iată un câine care are simţul datoriei instinctiv, nimeni nu l-a învăţat să facă asta. Iată un exemplu a faptului că te poţi baza pe el în orice situaţie şi nu te lasă când ai mai mare nevoie de serviciile lui de paznic redutabil.

         Sfatul meu este să iubiţi această rasă autohtonă şi să mai lăsaţi occidentalismele la locul lor. Uitaţi-vă ce aveţi în jurul vostru şi apreciaţi la adevărata valoare. Incepeţi să vă comportaţi ca nişte români adevăraţi pentru că ţara nu este doar teritoriul ci este reprezentata si de oamenii care o populează, iar dacă oamenii îşi vor reactualiza caracteristici ca dârzenia, corectitudinea, curajul, echilibrul, mândria, tenacitatea lucrurile vor merge în favoarea noastră. Aceste trăsături sunt toate prezente în adevăratul sens al lor la Ciobănescul Românesc Mioritic, un câine care merită cu prisosinta un loc in inima dumneavoastra de romani autentici si, de ce nu, sa va incante in fiecare zi cand deschideti usa dimineata sau cand va intoarceti seara acasa dupa o zi istovitoare, el va fi mereu acolo, asteptandu-va cu aceeasi bucurie si pazind gospodaria si membrii familiei sale.

Simtiti romaneste!


Autor: Secara Oliviu Florian
Pagina: 1   2