PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE
SAU
CULOAREA ALBĂ A MIORITICILOR



         Descrierea populară adânc înrădăcinată în conştiinţa românilor despre câinele ciobănesc e următoarea: "Acel câine alb cu blană lăţoasă". Nu e foarte greu să recunoşti în această scurtă descriere ciobănescul Mioritic. Deocamdată...

         De ce deocamdată? Pentru că unii arbitrii (sau toţi?) au pus gând rău acestei imagini-icoană a vechiului câine românesc. De ce ar face asta? Sunt aduse două motivaţii. Una ar fi pentru că dacă se vor monta între ei doi câini albi, e posibil ca în viitor să apară depigmentări; adică penalizăm acum o posibilă şi improbabilă abatere individuală de la rigorile standardului. Această motivaţie e subţire şi incorectă. În primul rând că există o mulţime de rase albe care, culmea, nu se depigmentează deloc. Aş vrea să aduc şi nişte argumente genetice în legătură cu culoarea albă însă nu sunt specialist în aşa ceva şi se pare că nici nu e nimeni în România...




         Oricum faptul că exista rase albe care nu se depigmentează, generaţie după generaţie, cred că e un argument genetic destul de solid fără să mai căutăm amănuntele "cromozomiale" specifice ciobăneştilor Mioritici.

         Majoritatea Mioriticilor albi au avut pete gri când au fost pui, petele mai pot fi observate cam la toţi, cel puţin pe urechi dar şi pe corp în funcţie de starea blănii (când câinele e năparlit petele sunt mai clar vizibile). Chiar dacă blana ar fi complet albă (ca la kuvasz, maremmano-abruzzese, ciobănestii de Tatra, samoyed e.t.c.) important ar fi sa fie pigmentul prezent în mucoase, nas, pleoape. Dacă nu ar exista depigmentare serioasă în acele locuri, atunci defavorizarea acelui exemplar alb nu e corectă!


         A doua motivaţie este că trebuie să diferenţiem mai clar Mioriticul de ciobănescul Rusiei de sud (Ioujnorousskaia Ovtcharka). Iarăşi nu văd cât de mult ne poate ajuta culoarea la această diferenţiere. Oricine a cercetat problema a văzut că există mioritici care ar sta mai bine în ringul de I.O după cum există şi unii I.O. care ar fi tocmai buni de mioritici, fără legătură strictă de culoare a părului ci din cauza aspectului corporal general şi în special din cauza lungimii firului de păr şi a modului cum acest păr acoperă capul şi membrele (de'... am vrut să scăpăm de "baraci"...) .


         În "preîntâmpinarea" depigmentării Mioriticului şi a confuziei cu I.O. se intentionează defavorizarea exemplarelor albe în avantajul celor bălţate, adică cei albi vor lua calificative maxime (cel putin sper ca măcar atat vor primi) dar nu vor mai lua titluri dacă au în ring un concurent bălţat de calitate cât de cât egală sau uşor inferioară! Mulţi expozanţi au auzit din parte arbitrilor aprecierea că "e prea alb, mi-aş fi dorit să fie mai pătat", urmată de explicaţia "pericolului" depigmentării...





         Un crescător are dreptul să promoveze în canisa şi în expozitii orice tip coloristic care îi place lui din culorile descrise de standard, însă un arbitru nu are voie să defavorizeze nici o culoare perfect încadrată în standardul rasei! Altfel putem arunca standardul la gunoi...

         Arbitrajul trebuie să acorde "prezumţia de nevinovăţie" exemplarelor albe, să dea credit crescătorilor în ceea ce vor face în viitor cu câinii lor şi în ring trebuie să constate doar calitatea câinelui care se află în faţa lui. În fotografia de mai jos e un I.O. alb cu pete gri... Ce facem în cazul acesta?


Ciobanesc Rusesc de Sud


         Este bine ştiut de toată lumea că un "crescător şi arbitru internaţional" a importat în anii '90 căţei de I.O. Acei că ţei au fost vânduţi şi reproduşi ca fiind mioritici; din păcate urmaşi din acei câini au avut succes comercial şi expoziţional în faţa ciobăneştilor româneşti autentici... Deci, "să moară culoarea albă" ca să corectăm prostiile din trecut!? Ar fi un sacrificiu stupid şi inutil, culoarea albă fiind ultima dintre problemele Mioriticilor!

Autor: Albiter Ioan