Istoria Oilor în România-Dacia

[Raul Petruț]

Fabuloasa poveste a oilor Romanesti
Aurora Petan
- Pastorii din Carpati au cucerit Europa cu turmele, inca din vremea dacilo -
Stefan Puscasu este doctorand la Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Bucuresti si are ca principala preocupare oaia romaneasca. A studiat, pe langa lucrari de specialitate, si lucrari de istorie, lingvistica, folclor, sociologie si altele, ajungand inevitabil la zona dacica. L-am invitat la o discutie despre originile pastoritului la romani si expansiunea acestuia in Europa.

Oaia dacica
- Cat de in urma ne putem intoarce in timp ca sa vorbim despre oi si pastorit pe teritoriul tarii noastre?
- Pana la oaia straveche, numita de specialisti ovis vignei arkar, stramoasa tuturor raselor de oi din Europa. Se considera ca din aceasta oaie straveche s-a format oaia scito-dacica, in anii 500-400 inainte de Hristos. Insa eu nu exclud posibilitatea ca oaia scito-dacica sa fi fost de fapt o subpopulatie balcanica a oii arkar, adica o rasa ce s-a format in neolitic, in spatiul carpato-pontic, in anii 5000-4000 inainte de Hristos si nu un descendent al oii
arkar.

- Deci, in zona Carpatilor avem, practic, cel mai important centru de formare a pastoritului din Europa.
Cum de tocmai aici?
- Este bine stiut ca inca din neolitic Peninsula Balcanica constituia un loc foarte propice dezvoltarii agriculturii si cresterii animalelor. Zonele agricole europene se aflau in bazinele mijlociu si inferior al Dunarii. Oile au fost printre
\ primele animale domesticite aici, alaturi de capre, vite, porci si cai. Cum oile si caprele domesticite aveau nevoie de hrana diferita de cea a omului, acesta a trebuit sa urmeze turmele in cautare de zone unde se gasea iarba din abundenta, apa si umbra. Acestea trei sunt elementele fundamentale pentru o turma. Asa a luat nastere pastoritul,
considerat printre cele mai vechi ramuri ale agriculturii.

- Sa ne intoarcem la oaia dacica. Ce rase de oi avem astazi ca urmase ale acesteia?
- Din oaia arkar a rezultat oaia scito-dacica, din care provin cam toate grupele de rase de oi din Europa Centrala
si de Est, din Balcani si din jurul Marii Negre, pana in Georgia. Concret, din oaia scito-dacica au rezultat patru
grupe: grupa valaha (Zackel), care nu e altceva decat turcana, grupa ruda si carnabat, tigaia si valaha cu coarne
in tirbuson sau ratca. Tot din oaia straveche scito-dacica s-a desprins si oaia veche, spaniola, din care provin
rasele de oi din tarile nordice si occidentale.

- Deci, turcana este oaia cea mai veche de pe teritoriul Romaniei, mostenita direct de la daci.
- Exact. Turcana este oaia din interiorul Carpatilor. Hasdeu spune ca turcana este cuvant vechi dacic, ce insemna
"oaie, capra".

[Raul Petruț]

"Eu n-as fi inceput sa ii cercetez pe acesti vlahi, daca n-as fi observat ca in Romania se stie foarte putin despre ei,
despre istoria romanilor sud-dunareni, in general. Asta m-a mirat: ca acolo, in Burgenland, insusi grupul etnic al
croatilor iirecunoaste pe acei oameni ca-s vlahi, deci ceva "diferit". Austrieciisunt si ei toleranti. Doar noi nu
facem nimic. De parca nici n-am dorisa ne aflam trecutul. Odinioara, intreaga aceasta Peninsula Balcanica era
plina de vlahi. O Romanie mai mare, dac-as putea spune asa. La mine in sat, tot vlahi le zice oamenilor. Dar
unde, in scolile si universitatile romanesti, se vorbeste despre istoria reala a Banatului? Nicaieri. Tot vlahi le zice si
in Banatulsarbesc, bulgaresc, in Bosnia, Serbia, Albania, Grecia, Macedonia, Istria... In Dalmatia, pana si prin
insulele de la Adriatica (Hravr, Brac), oamenii-si zic, si astazi, ca-s vlahi. Un fel de "imperiu ciobanesc" al
vlahilor, care-au facut transhumanta pe toti muntii europeni, din Thesalonicul grecesc si pana in Tatra. Oriunde, aceste regiuni veti intalni o traditie a ciobaniei de oi, aveti motive solide sa banuiti ca acolo s-a aflat o veche vatra
vlaheasca. Austriecii, maghiarii, croatii, sarbii, bosniacii nu aveau stane. Pur sisimplu nu cresteau turme de oi.
Doar vlahiifaceau transhumanta, acest stravechisistem de pastorit este specific romanesc, mostenit de la daci. E
un reper. Intrebati de oierit, si daca-n acel loc a existat o practica indelungata (mai ales aici, in Austria), atunci
aveti toate temeiurile sa ziceti: "Da, asta a fost un tinut al vlahilor!...".
Citat din Copii ai vlahiei suntem noi !!de Bogdan Lupescu

[Raul Petruț]

POezie din Austria tradusa :


"Da, copii ai Vlahiei suntem noi
E frumos aici si aici vom ramane
Dealuri, paduri, campii - aceasta-i lumea noastra
Pe care o iubim.

Imagineaza-ti, cu multi-multi ani in urma,
venita-au aici vlahii, plecand din tara lor.
Erau pastori, pe munti, pe pajisti,
Da, asta era lumea lor.
Erau saraci, aveau putin,
Dar telul nu si l-au uitat.
Avutia lor era unica:
Vlahia!
Nu si-au pierdut curajul niciodata...
Da, copiii Vlahiei suntem noi...".

[Raul Petruț]

Toate acestea le-am pus deoarece citind despre cainii nostri Romanesti ...peste tot este scris ca au aparut odata cu ciobanii veniti in Romania de pe alte meleaguri.....am pus aceste texte ca dovada ca exista o sansa destul de mare ca ciobanii nostri sa fi fost primii care au colonizat Europa ...ca defapt cainii strainilor se trag din ciobanesti nostri, ai dacilor, ai Valahilor...si nu invers cum se scrie peste tot. Ni s-au luat si ni se iau prea multe...nu sunt mare fan al conspiratiilor dar......atatea scrieri de specialitate....atatea dovezi istorice......

Exista totusi o posibilitate nu ?

[Raul Petruț]

Fabuloasa poveste a oilor romanesti


- Pastorii din Carpati au cucerit Europa cu turmele, inca din vremea dacilor -

Stefan Puscasu este doctorand la Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Bucuresti si are ca principala preocupare oaia romaneasca. A studiat, pe langa lucrari de specialitate, si lucrari de istorie, lingvistica, folclor, sociologie si altele, ajungand inevitabil la zona dacica. L-am invitat la o discutie despre originile pastoritului la romani si expansiunea acestuia in Europa

Oaia dacica

- Cat de in urma ne putem intoarce in timp ca sa vorbim despre oi si pastorit pe teritoriul tarii noastre?

- Pana la oaia straveche, numita de specialisti ovis vignei arkar, stramoasa tuturor raselor de oi din Europa. Se considera ca din aceasta oaie straveche s-a format oaia scito-dacica, in anii 500-400 inainte de Hristos. Insa eu nu exclud posibilitatea ca oaia scito-dacica sa fi fost de fapt o subpopulatie balcanica a oii arkar, adica o rasa ce s-a format in neolitic, in spatiul carpato-pontic, in anii 5000-4000 inainte de Hristos si nu un descendent al oii arkar.

- Deci, in zona Carpatilor avem, practic, cel mai important centru de formare a pastoritului din Europa. Cum de tocmai aici?

- Este bine stiut ca inca din neolitic Peninsula Balcanica constituia un loc foarte propice dezvoltarii agriculturii si cresterii animalelor. Zonele agricole europene se aflau in bazinele mijlociu si inferior al Dunarii. Oile au fost printre primele animale domesticite aici, alaturi de capre, vite, porci si cai. Cum oile si caprele domesticite aveau nevoie de hrana diferita de cea a omului, acesta a trebuit sa urmeze turmele in cautare de zone unde se gasea iarba din abundenta, apa si umbra. Acestea trei sunt elementele fundamentale pentru o turma. Asa a luat nastere pastoritul, considerat printre cele mai vechi ramuri ale agriculturii.

- Sa ne intoarcem la oaia dacica. Ce rase de oi avem astazi ca urmase ale acesteia?

Stefan Puscasu

- Din oaia arkar a rezultat oaia scito-dacica, din care provin cam toate grupele de rase de oi din Europa Centrala si de Est, din Balcani si din jurul Marii Negre, pana in Georgia. Concret, din oaia scito-dacica au rezultat patru grupe: grupa valaha (Zackel), care nu e altceva decat turcana, grupa ruda si carnabat, tigaia si valaha cu coarne in tirbuson sau ratca. Tot din oaia straveche scito-dacica s-a desprins si oaia veche, spaniola, din care provin rasele de oi din tarile nordice si occidentale.

- Deci, turcana este oaia cea mai veche de pe teritoriul Romaniei, mostenita direct de la daci.

- Exact. Turcana este oaia din interiorul Carpatilor. Hasdeu spune ca turcana este cuvant vechi dacic, ce insemna "oaie, capra".

- In unele zone ale tarii exista traditia numita "turca", masca de capra cu care se colinda de Craciun. In alte zone se numeste "turca", prin contaminare cu "turc", dar asta este o modificare tarzie. Turca desemneaza, de altfel, si caciula de oaie. Oricum, lingvistii nu au reusit sa gaseasca o origine pentru aceste cuvinte, semn ca sunt extrem de vechi.

- Turcana este o oaie rustica ce are si astazi, dupa cateva mii de ani de evolutie, aceeasi conformatie, aceeasi rezistenta la boli, cat si aceeasi grosime si lungime a firului de lana. Dar si oaia tigaie este veche, ea este prezenta, de pilda, pe monumentul de la Adamclisi, deci ea exista in Dobrogea acum doua mii de ani. In schimb, imbracamintea dacilor de pe Columna lui Traian prezinta ciucuri lungi, care nu pot proveni decat de la turcana. Turcana este oaia de munte, cu lana aspra, care nu se imbiba de apa atunci cand ploua, iar tigaia e subcarpatica si are lana semi-fina.

Rasa Ratca



- Ratca e o rasa mai putin cunoscuta.

- Si ratca este veche, insa aria ei de raspandire este restransa, doar in Muntii Banatului. In plus, ea nu rezista la deplasari lungi sau la pendularea sezoniera si din acest motiv este mai putin cunoscuta.

- Recunosc ca nici de ruda nu prea am auzit.

- In aromana, aruda inseamna "lana fina", deci ruda este tot o tigaie. Unii o considera o rasa aparte, altii nu. Este numita ori "ruda romaneasca cu cap negru", ori "tigaia romaneasca cu cap negru". Denumirea oficiala este "oaia cu cap negru de Teleorman (carabasa)".

- Exista dovezi directe in legatura cu cresterea oilor la daci?

- Exista scenele de pe Columna lui Traian si Monumentul de la Adamclisi, unde apar oi in repetate randuri, dar se poate vedea in unele scene si imbracaminte facuta din lana oilor - un soi de paturi cu ciucurasi, purtate de daci ca mantii. Si astazi, unii ciobani, cand se duc cu oile, isi pun pe umeri o simpla patura aspra. Exista si dovezi arheologice, cum e foarfecele pentru tuns oile, descoperit in cetatea dacica de la Capalna, apoi oasele de oi descoperite intre ofrandele aduse de daci zeilor. Asta se facea in special primavara, cand incepea anul agricol. In concluzie, nu exista nici o indoiala ca oaia ocupa un loc foarte important in viata dacilor.

- Oaia, impreuna cu capra si vaca, oferea probabil si baza alimentatiei.

- Da, pentru ca in trecut carnea se consuma in cantitati mult mai mici decat acum. Baza alimentatiei o constituiau laptele, branza, cerealele, legumele si fructele. Oaia era oricum mai usor de crescut decat vaca si era foarte productiva. La fel si capra. Carne se consuma mai rar, la sarbatori, cu anumite ocazii, si cel mai adesea avea rol ritualic, caci animalul era sacrificat pentru zei. Din pacate, astazi ne-am indepartat de modul de alimentatie sanatos al stramosilor nostri, printr-un consum excesiv de carne.

"Am cucerit teritoriu cu oile"

- Cum s-a raspandit oaia dacica in restul Europei si pana unde a ajuns?

- Nicolae Iorga spunea ca "am cucerit teritoriu cu oile". Cele mai vechi modalitati de crestere a oilor sunt nomadismul si transhumanta. In cazul nomadismului, pastorii si oile pribegeau toata viata in cautare de pasuni, neavand o asezare stabila, pe cand in cazul transhumantei, pastorii se intorceau iarna sau in anul urmator la asezarile lor. Cum oile se inmulteau repede, era mereu nevoie de pasuni noi, si asa au inceput deplasarile cu turmele, nucleul de plecare constituindu-l Muntii Carpati. Unele variante din Miorita spun ca ciobanii au ajuns la mare, dupa vreo doua saptamani de mers. Distantele mari nu erau o problema, ciobanii din Carpati bateau cu piciorul peninsula Balcanica in sus si-n jos, iar Marea Neagra era aproape pentru ei. De aceea, eu cred ca marea din balade este de fapt Marea Adriatica, iar ei au colonizat Dalmatia. Dar sa o luam pe directii de deplasare. O parte dintre pastori au pornit spre nord, catre Pocutia, unde s-a format ulterior, prin secolul al XIV-lea, rasa polska owca gorska. Altii au plecat spre nord-est si est, unde au gasit campiile intinse din regiunea actualei Ucraine. Unul din locurile preferate pentru pasunat ale urmasilor pastorilor daci a fost Peninsula Crimeea, unde au ramas pana la inceputul Primului Razboi Mondial. Nu mai este un secret nici faptul ca unele rase de oi din Rusia provin din cele un milion de ovine confiscate de la oierii romani acum un secol, cum este cazul rasei tigaia de Azov.

Oi turcane


- Deci, polonezii, ucrainenii si rusii datoreaza mult oilor noastre.

- Nu numai ei. Turcii se dadeau in vant dupa oaia moldoveneasca, asa cum atesta Dimitrie Cantemir in "Descriptio Moldaviae". E vorba de tusca, cum e numita tigaia in centrul Moldovei, pe care ei o considerau cea mai buna pentru carne si o luau initial ca tribut, apoi o importau. Au numit-o kivirgic si acum este considerata rasa de oi turceasca.

- Asta s-a intamplat mai tarziu. Cronologic vorbind, cred ca pastorii nostri au ajuns mai intai in Europa Centrala. Notarul Anonimus al regelui Bela al III-lea al Ungariei ii atesta in Pannonia, in momentul venirii ungurilor, pe acesti "pastores romanorum".

- In Pannonia sunt campii manoase si multi pastori plecati din Carpati s-au stabilit aici. Iernile erau mai blande si exista iarba si in sezonul rece.

- Deci Pannonia a fost o "tinta" timpurie.

- Cu siguranta. Pe parcursul veacurilor, dar mai ales in perioada in care Transilvania a fost inclusa in polul de putere al Imperiului Habsburgic, au avut loc mai multe "invazii" ale turcanei in Pannonia, ocazie cu care s-a format rasa autohtona ungureasca pe care specialistii o numesc hungarian zackel.

- Adica turcana ungureasca.

- Exact. Tigaia a devenit cigaja sau olah jun. De asemenea, racka este considerata in Ungaria drept rasa autohtona, fara insa a i se preciza originea. Din Pannonia, unii dintre pastori au mers si mai departe, mult spre vest, catre Raetia, in zona friulilor, in actuala Elvetie, unde au lasat vestigii ale trecerii lor chiar si in limba.

"Formula AS", pe urma pastorilor romani ancestrali

- Inseamna ca asa se explica asemanarile extraordinare cu zona noastra si in limba, si in traditii, obiceiuri, obiecte, chiar si in peisaj, pe care le-a constatat "Formula As" in peregrinarile sale pe urma friulilor din zona Alpilor italieni.
- Da, pentru ca unde gaseau un tinut asemanator cu cel de acasa, acolo prindeau radacini cel mai repede. Trebuie sa retinem ca nu doar pastorul era cel care pleca impreuna cu turma, ci intreaga sa familie, nevasta, copii, plus ajutoarele sale, adica o mica comunitate care ajungea sa aiba si alte indeletniciri. Pastorul era un fel de "patriarh", sef peste comunitate, asemenea lui Abraham din Biblie, care impartea dreptate, hotara nuntile si inmormantarile si asa mai departe. Deci, e vorba de mici comunitati care se deplasau si care, odata ajunse intr-un loc, influentau locul respectiv, inclusiv lingvistic.

Imbracaminte dacica cu ciucuri pe Columna lui Traian


- Asa au ajuns ciobanii romani in Alpi! E o explicatie plauzibila, pentru ca asemanarile lingvistice cu aria reto-romana nu se datoreaza doar elementului latin, ci merg mult mai in adancime, la substratul prelatin. De pilda, in dialectul sursilvan din Alpi la miel se spune "tschutta", iar al nostru "ciuta" e recunoscut ca fiind cuvant dacic. In friulana, la oaia care nu fata i se spune "sterpe", exact ca in romana, unde "sterp" e cuvant dacic, inrudit cu albanezul "shterpe", care inseamna acelasi lucru. Dar sa reluam traseul "expansiunii" oilor dacice. Spre nord pana unde au ajuns?

- Pastorii care s-au indreptat mai departe de Maramuresul de Nord au dus la formarea rasei locale slovace valaska. Slovacii sunt cinstiti si recunosc ca oile lor sunt la origine oile pacurarilor din Maramures. Spre vest, au fost impinsi mai tarziu istro-romanii, care s-au stabilit in Peninsula Istria, la poalele Muntelui Mare, singurul munte din zona. Era firesc sa caute tot zona de munte. Ei au adus cu ei capra care se numeste acum istranska. Istro-romanii mai erau numiti de ceilalti si choban.

- "Formula AS" a fost in vizita si la istro-romani si am constatat ca toata traditia lor era legata de pastorit, care acum a disparut cu totul.

- Astazi, in randul urmasilor dacilor, pastoritul nu mai ocupa locul pe care ar trebui sa-l ocupe. Dar am sa mai revin asupra acestui lucru. Acum sa continuam traseele ciobanilor nostri. Multi pastori au ales sa plece catre sud-vest, intemeind acolo asezari. Astfel, rasele au devenit in fosta Iugoslavie pramenka, cigaja, racka, valaska vitoroga, cea din urma considerata rasa sarbeasca, desi se numeste valaska, adica "romaneasca", de la "vlah". Este bine stiut ca majoritatea clasei nobiliare din Serbia era formata din descendenti ai bogatilor pacurari aromani.

Oile romanesti si politica din Balcani

- Banuiesc ca aromanii sunt cei care au dus oaia "valaha" in intreaga peninsula Balcanica.

- Intocmai. Vlahii care au ajuns in muntii Bulgariei au dus la formarea oii de munte bulgaresti, stavoplaninski tigai. Alt exemplu este turcana transhumanta a oierilor transilvaneni, pe care pana la sfarsitul Primului Razboi Mondial bulgarii au numit-o simplu tsurcana si atat. Cand a survenit problema cu Cadrilaterul, specialistii bulgari i-au schimbat numele in oaia de Svistov. Exista specialisti care considera ca majoritatea oilor existente in Bulgaria isi trag originea din oile romanesti. Acum, insa, carabasa se numeste in Bulgaria oaia de Plevna cu cap negru. Serbia este singura care recunoaste carabasa ca fiind originara din Romania.

- Ajungem si la Grecia.

- Triburile aromanilor care au ajuns in Macedonia greceasca si in Thesalia au adus cu ei rasele vlahiko, thaki (un fel de kivirgic), precum si rasele din grupa ruda (carnabat), sarakatsaniko, care este karakachan-ul saracacenilor si cutovlahilor din sudul Rodopilor, iar in restul Thesaliei, karagouniko, rasa de oi a karagunizilor.

- O mare surpriza! Drumurile europene ale "Formulei AS", in cautare de urme vechi romanesti, au urmat, din pura intuitie, intocmai drumurile stravechilor pastori daci si ale urmasilor lor. Ne puteti spune despre oaia spaniola sau despre basci, unde "Formula AS" a gasit de asemenea asemanari tulburatoare cu spatiul pastoral romanesc?

- Povestea oii spaniole este incurcata, dar extrem de interesanta. Pe de o parte, specialistii sustin ca oaia veche spaniola este sora buna cu oaia dacica sau valaha, provenind amandoua din stravechea oaie scitica, despre care am vorbit la inceput. Dar, pe de alta parte, turcana transhumanta de Sibiu este considerata ca provenind din oile vechi spaniole, Lacha si Chura.

- Cum e posibil acest lucru? Cum puteau sa ajunga oile spaniole tocmai la Sibiu?

Turme scoase la pasunat


- Singura explicatie gasita a fost aceea ca, dupa cucerirea Daciei, au fost adusi pastori transhumanti din Spania, cu turmele lor cu tot, pentru a coloniza noua provincie.

- Greu de crezut! Aici erau oi din belsug, nu avea sens sa vina colonistii cu turmele lor. Apoi, nici nu era foarte mare numarul colonistilor veniti din Spania. Si, nu in ultimul rand, nu cred ca Dacia a fost colonizata cu pastori transhumanti. Oamenii au fost adusi aici in primul rand pentru a lucra pamanturile si pentru a exploata minele. Deci, avem oaia spaniola, sora cu oaia dacica si turcana de Sibiu, inrudita strans cu oaia spaniola. Nici de data aceasta nu se recunoaste originea inrudirii.

- Nu e un lucru nou, din pacate. Mereu s-a considerat ca noi am luat totul de la toti, chiar si in pastorit, care este o ocupatie straveche romaneasca. Pana si ciobanescul nostru carpatin, dulaul de turma, e considerat de unii ca luat din alte parti. E revoltator!

- Aromanii au pastrat traditia oieritului cu mult mai multa darzenie decat romanii de la nordul Dunarii. Cum se explica acest lucru?

- Aromanii erau inconjurati din toate partile de straini si de aceea si-au dezvoltat un puternic spirit de casta, conservator. Si-au protejat si perpetuat cu multa grija traditiile, din tata in fiu. Iata, de pilda, carlibana, care este toiagul pastorului la aromani, are sculptat in capat stindardul dacic. E un lucru extraordinar, ramas din vremea dacilor. Carlibana era un fel de sceptru al sefului familiei.

- Ce fel de oi sunt in Italia? Au ajuns si acolo pastorii nostri?

Tigaie pe Adamclisi


- Italienii inca mai au muflonul, oaia salbatica, din care provin o parte din rasele lor. Dar dupa infrangerea Daciei lui Decebal si includerea ei in cadrul Imperiului Roman, comertul dintre Dacia si celelalte provincii a crescut mult, iar o parte din oile dacice au ajuns si in Peninsula Italica, contribuind, printre altele, si la imbunatatirea genetica a raselor romane.

- In unele dialecte italiene exista cuvinte foarte asemanatoare cu cele din "stocul" dacic. De pilda, in graiurile din Valle d'Aniene, la est de Roma, la tap se spune "tzappu". Ceea ce inseamna ca e posibil ca inainte de venirea triburilor italice in zona sa fi existat legaturi stranse cu Dacia si cu Balcanii. Daca ar fi sa incercam o recapitulare, am putea spune ca in Carpati este nucleul pastoritului european sau cel putin unul dintre nuclee, caci n-am vorbit de ce se intampla in tarile nordice si in vestul Europei.

- Trebuie sa tinem cont ca, asa cum am spus la inceput, la noi au fost conditiile climatice cele mai propice pentru domesticirea oii. Nordul era inca sub gheturi, calota glaciara cobora pana in Nordul Italiei, acoperea Germania si mare parte din Polonia, ca sa nu vorbesc de tarile nordice. In schimb, in Carpati, au fost conditii foarte bune pentru aparitia pastoritului.

- Sa recapitulam teritoriul pe care l-au "cucerit" stramosii nostri cu oile.

- Din acest nucleu carpatin, stramosii nostri s-au extins spre rasarit, pana in teritoriile actualelor tari Rusia si Ucraina - pe tot tarmul nordic al Marii Negre, pana la Marea de Azov. Spre nord, pana in Slovacia si Polonia, adica pana unde le-a permis clima si relieful. Spre vest, in Ungaria, Elvetia, Istria, Italia, cu aria reto-romana, dar poate si cu alte zone, si ramane deschisa discutia cu oaia spaniola. In sud-est, in Serbia, apoi in sud, in Bulgaria, Albania, Grecia si spre sud-est, in Turcia.

- Un adevarat imperiu "cucerit" de pastorii romani! Cate oi erau intr-o turma?

- O turma normala avea de la o mie de oi in sus. Dimitrie Cantemir vorbeste in "Descriptio Moldaviae" de vreo trei mii de turme. Unii sibieni foarte bogati ajungeau sa stapaneasca turme uriase. Este atestat, de pilda, un cioban sibian care avea 40 000 de oi!

- Prin aceasta "colonizare" se explica multimea de toponime romanesti din toate zonele mentionate. Asa se explica asemanarile lingvistice greu de explicat altfel, precum si urmele de traditii autentic romanesti.

- Iata un exemplu: in Bosnia-Hertegovina, pastorii nostri au gasit locuri bune de pastorit, iar cand au venit slavii peste ei, s-au refugiat in munti. Si asa, avem acolo muntele numit Durmitor. Si asa peste tot pe unde au ajuns, au dat nume locurilor. In zonele mai deschise, aceste toponime nu s-au mai pastrat, caci s-au perindat mai multe neamuri. In cele mai greu accesibile, mai ales in munti, ai surpriza sa gasesti in toate aceste tinuturi nume stravechi romanesti.

Pastoritul romanesc pe cale de stingere

- Vechimea pastoritului la romani si, am putea spune, primordialitatea lui la romani, caci mai toate neamurile din partea asta a Europei de la daci au invatat pastoritul, se vede si din balada populara Miorita, care nu este atestata decat la romani si aromani.

- Nu numai ca nu este atestata in alta parte, dar la noi au fost numarate 930 de variante! Theodor Sperantia afirma in 1914 ca Miorita este un rest din cultul dacic al cabirilor. Cred ca si jocul arhaic "Capra" este la fel de vechi.

- Originea conflictului din Miorita pare sa oglindeasca tot aceasta expansiune a pastoritului?

- Este stiut ca intre pastori se iscau frecvent conflicte din pricina pasunilor. Toti erau in cautare de pasuni bune, pentru a avea oi mai mandre si mai "ortomane". Da, Miorita contine, pe langa alte multiple semnificatii, si amintirea sau dovada acestui proces de extindere a pastoritului dinspre Carpati spre teritoriile invecinate.

Marginimea Sibiului, raiul ciobanilor transilvaneni

- La final, sa ne intoarcem putin in prezent. Ce se intampla azi cu pastoritul in Romania?

- Numarul oilor scade foarte repede, pentru ca din ce in ce mai putini romani aleg sa se ocupe de cresterea lor. In 2009, efectivele au scazut cu o cincime fata de anul anterior. Unii specialisti estimeaza ca in 3-4 ani vom mai citi doar in carti ca in Romania s-au crescut candva oi si capre.

- O prognoza extrem de pesimista!

- Da, din pacate. Oaia a reusit, in decursul timpului, sa scape de foamete atatia si atatia oameni, iar pastoritul este atat de adanc inscris in existenta si traditiile noastre, incat putem spune ca este insusi sufletul poporului roman. Fara pastorit, nu mai suntem noi insine. Putem spune intr-un fel ca daca piere pastoria, va "pieri" si Romania.

Acuma am vazut k am postat doar un fragment din text. Aceasta este varianta completa preluata de pe :
https://www.formula-as.ro/2009/865/mica- ... esti-11015

[Raul Petruț]

Sper ca ati avut o lectura placuta si nu v-am plictisit .....stiu ca am postat cam mult pentru o seara :d ....dar totusi......Daca am fost noi primii sau daca din ai nostri s-au format restul......

[Gadalean Daniel]

Interesant subiectul, acum ar fi bine sa-si dea cu parerea oamni cunoscatori... inca citesc

[Raul Petruț]

Arcul Carpatilor leaganul vietii in Europa?


Omul de Neanderthal sau cel de Cro-Magnon, Homo georgicus, Homo ergaster ori faimosul vanator din Alpi numit Otzi: iata cativa reprezentanti ai unor comunitati extrem de importante pentru evolutia omenirii, inca acoperiti de valul multor mistere. Practic, ramasitele care-i reprezinta – in special fragmente osoase – sunt cele ale unor indivizi vesnic anonimi. Totusi, chipurile lor ne stau in fata neverosimil de reale, toti acesti stramosi ai nostri parand ca, dintr-o clipa in alta, vor incerca sa articuleze cuvinte, stabilind peste timp o incredibila cale de comunicare.

Mit sau adevar? De peste o jumatate de veac, descoperirile facute in zona de nord-vest a Olteniei se constituie intr-o provocare permanenta pentru antropologi, unii dintre acestia contestand categoric respectivele ipoteze. Cea mai controversata ipoteza se refera la situl din Bugiulesti, obiectul cercetarilor a numerosi specialisti romani si straini, dintre care s-a remarcat cel ce a deschis de fapt santierul, regretatul Constantin Nicolaescu-Plopsor.

Australanthropus Oltenensis: cel mai „batran” european

Cu o vechime de circa 2 milioane de ani, vestigiile descoperite pe Valea Oltetului sunt unanim considerate cele mai diverse de pe teritoriul Europei: de la cai si cerbi, la feline, ursi, o maimuta si – spre surprinderea cercetatorilor – o girafa si enigmaticul pangolin. Daca fauna salbatica raspandita in zona isi gaseste o explicatie stiintifica de necontestat, cele mai mari controverse le-au generat doua femure si o tibie prezentate ca apartinand celui mai vechi hominid descoperit vreodata pe continentul nostru, botezat Australanthropus Oltenensis. Entuziasmul specialistilor romani a durat atata timp cat au trait C.S. Nicolaescu-Plopsor si fiul sau, Dardu, cel ce i-a continuat munca, pana la decesul survenit in 1989.

Specialistii straini ezita sa se pronunte

O descoperire stiintifica atat de importanta trebuia analizata cu toata rigoarea si cu circumspectia cuvenite. In toamna anului 1965, faimosul paleoantropolog sud-african Raymond Dart, venit in Romania, studia uneltele apartinand culturii de prund si afirma ca o prezenta protoumana ar fi fost posibila in zona. Abia dupa aproape trei decenii, in 1994, un alt cercetator de talie internationala, belgianul Jean-Marie Cordy, afirma ca, din punct de vedere stiintific, e imposibil sa se atribuie cele trei oase descoperite la Bugiulesti unui humanoid, din cauza deteriorarii lor. Totusi, el nu respingea ideea ca o asemenea fiinta ar fi putut vietui in zona, cu doua milioane de ani in urma, explicand si pe ce se baza pozitia sa. Ceea ce nu anuleaza importanta deosebita a depozitelor scoase la lumina pana acum la Bugiulesti; de altfel, ele reprezinta numai o parte din osemintele si uneltele existente in situl respectiv, neexplorat in totalitate.

Alte marturii certe

Daca mitul omului primitiv „din Oltenia” pare sa se clatine destul de serios, exista si alte descoperiri de senzatie pe teritoriul actual al Romaniei, in masura sa alimenteze ipoteza vechimii civilizatiei umane in aceasta zona a Europei. Sa ne referim, mai degraba fugitiv, doar la doua asemenea elemente. In anul 2002, trei speologi romani au gasit intr-o pestera (a carei localizare nu a fost facuta publica, din considerente usor de dedus) un maxilar fosilizat de humanoid. Analizat de antropologii americani de la Universitatea Washington din Saint Louis, acesta a dus la o concluzie de senzatie: este vorba despre „cea mai veche fosila a unui om modern descoperita pana acum in Europa”, varsta sa ridicandu-se la 34.000 – 36.000 de ani. Sa fie aceasta o dovada incontestabila ca Homo Sapiens Sapiens a pornit catre celelalte regiuni ale continentului de pe actualul teritoriu romanesc? Desigur, o asemenea ipoteza indrazneata ar avea nevoie si de alte argumente. Si, cel putin in parte, ele exista! Ne referim aici la cele trei tablite de lut descoperite in 1961 la Tartaria (jud. Alba), pe care se afla incizate ideograme reprezentand in mod cert o scriere veche. Cat de veche, au demonstrat testele de datare stiintifica, in urma carora a rezultat o concluzie senzationala: tablitele au circa 7.000 de ani, depasind astfel cu un mileniu varsta celebrelor tablite sumeriene, considerate (inca) purtatoarele celei mai vechi scrieri din lume. Puse cap la cap, vestigiile la care ne-am referit ar putea contura imaginea unei civilizatii umane avansate, nascuta pe meleagurile, unde traim noi astazi. Iar viitorul are capacitatea de a ne furniza si alte surprize.

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU

[Raul Petruț]

Cutate extrase din cartea domnului Prof. drd. in istorie Laurentiu Florin Puicin cu privire l istoria raselor romanesti !!



In mai 1963 s-a descoperit la Letnita, un vas de bronz ce continea 25 de placute de argint aurite, cureprezentari antopo si zoomorfe in relief, realizate au repousse si care au fost datate intre anii 400 si350 i.Hr. Parerea cu privire la la utilizarea placutelor este diferita.
I.
Venedikov considera ca sunt elemente de harnasament,in timp ce R. Pittioni, mai aproape deadevar le considera placi votive, fixate pe lemn, provenind dintr-un sanctuar.II.Oricare ar fi fost rostul lor, placutele de la Letnita prezinta un interes deosebit pentru subiectul nostru.
•
Pe una dintre placute, un calaret imbracat in armura, cu barba si par lung pana la gat, tine in mana dreapta o fiala, iar in spatele calului este reprezentat un caine masiv, cu parul latos,redat prin linii incizate, adanci si cu coada incovoiata sub forma unui carlig in treimea terminala,
asemanarea cu ciobanestii mioritici, fiind mai mult decat evidenta.

•
Pe o alta placuta de forma neregulata, calaretul tine cu mana stanga hatul, iar cu dreapta arunca sulita intr-un urs. Calul este cabrat, spijinindu-se pe picioarele din spate. Calaretulpoarta o cnemida terminata in cap de gorgona, iar la picioarele calului cazut pe spate, se aflacainele rapus in lupta cu animalul salbatic. Probabil placutele au fost aplicate, poate pe unperete ori altar de lemn, intr-o anumita ordine si prezentau o naratiune mitologica.Pe falera de argint cu calareti de la Surcea este infatisat un calaret in mers spre dreapta. El tine fraulcu mana stanga iar cu dreapta manerul unei sabii lungi si este imbracat in armura. La picioarelecalului, destul de bine redat (ca de atfel intregul decor) se afla un caine de tip lupoid, care ne duce cugandul catre Carpatin.In tezaurul de la Seica Mica s-a gasit o moneda din anul 71 i.Hr., care are pe revers Mistretul dinCalydon lovit de o sageata si atacat de un caine si alte doua monede din anul 77 .Hr. ,care au pe revers un caine masiv, fugind spre dreapta
.O alta marturie, scrisa de aceasta data, ne parvine de la Sextus Iulius Frontinus. Iata ce ne relateazael: “Scorilo, conducatorul dacilor, stiind ca poporul roman era dezbinat din pricina razboaielor civile sisocotind ca nu-i nimerit sa-i atace, deorece datorita unui razboi cu un dusman din afara s-ar putearestabili intelegerea intre cetateni, a pus in fata concetatenilor sai doi caini si pe cand se luptau intreei cu indarjire, le-a aratat un lup. Imediat cainii s-au aruncat asupra acestuia, uitand de cearta lor.”

Alt citat extrat din lucrare.


In aproape toate asezarile din aceasta perioada cainele este nelipsit, dar studierea bogatului material osteologic al animalelor domestice din asezarea medievala timpurie de la Garvan-Dinogetia, a adus rezultate spectaculoase in ceea ce priveste subiectul de care ne ocupam. Foarte numeroase si bine pastrate, oasele de caini descoperite in aceasta asezare, au dovedit clar existenta unor rase de cainibine diferentiate si specializate: caini de talie mare si mai ales medie spre mare, intru totulasemanatori ca dimensiuni si raporturi cu ciobanestii Carpatin si Mioritc, folositi la paza si caini alecaror oase indica ogarii, folositi la vanatoare.Aceeasi situatie se intalneste in secolele XIII-XIV, in marea asezare de la Cetatea Dambovitei, dincomuna Cetateni-Muscel. Resturile osteologice de caine duc la aceeasi concluzie: existenta a douarase de ciobanesti foarte puternici si un ogar inalt bine adaptat pentru fuga. Nu este exclusa, ci dincontra, folosirea cainilor ciobanesti, care dovedeau o forta reala la vanarea mistretului, lupului,ursului.Urme osteologice numeroase, se gasesc in colectia Muzeului judetului Arges din Pitesti, fiind studiatein 1965 de profesorul I.N.Morosan.Aceasta este situatia la 1241 cand se produce marea invazie tataro-mongola. Contrar folcloruluiistoric, invazia nu numai ca nu i-a afectat in mod major pe romani, dar a avut o serie intreaga deconsecinte pozitive. Ea a intrerupt, pentru cateva secole, inaintarea rusilor spre Marea Neagra siDunare, in acest timp definitivandu-se procesul de constituire a statelor romanesti. La sud de Carpati,tatarii au distrus stapanirea cumanilor si au franat expansiunea statului maghiar. Ungurii si cumanii nuau mai putut impiedica dezvoltarea voievodatelor romanesti, amintite pentru prima oara in documentein 1247.Cu toate astea tatarii nu puteau sa aduca aici Mioriticul. Ei nu ating decat tangential teritoriulromanesc in drum spre Ungaria fara sa locuiasca mai mult timp in zona.Apoi ciobanescul tatarilor (principalul stramos al Caucazianului) nu prea seamana cu Mioriticul. Elparticipa la consolidarea lui Ioujnorousskaya Otvcharka (Ciobanescul Rusesc de Sud), dar alaturi deOgarul de Crimeea, Ciobanescul catalan si pornind de la vechiul caine al celtilor.Este extrem de improbabil ca un popor cu traditii de pastorit milenare, romanii, sa astepte venireaunor nomazi razboinici pentru a-si selecta cainii necesari activitatii pastorale.




De altfel nu trebuie sa excludem o eventuala contributie a “baracului mocanesc” – numele popular alMioriticului – la aparitia Ciobanescului Rusesc de Sud. Aceasta afirmatie poate starni zambete celor care nu sunt familiarizati cu evolutia demografica si istorica a zonei, dar nu este deloc hazardata.Pastoritul transhumant, o caracteristica a romanilor, care a jucat un rol extrem de important in istoriaacestei parti de lume,a fost intotdeauna legat de un centru stabil, spre deosebire de pastoritulitinerant al migratorilor. Nici un document nu atesta prezenta unor pastori sau turme din sudul Rusieiin spatiul romanesc. Ar fi fost si absurd sa paraseasca pasunile stepei pentru cele neprietenoase siaspru impozitate de autoritati in spatiul carpatic.In schimb trecerea oierilor romani, in special a mocanilor dincolo de Nistru, este un fapt indubitabilprobat de documente.Un mare cunoscator, profesorul N.Dragomir, ne spune ca in Rusia sudica, autohtonii au invatat de laoierii nostrii cum sa pregatesca din laptele oilor diferite branzeturi, pe care inainte nu le cunosteaudeloc, dar mestesugul l-au imbratisat la inceput cu oarecare neincredere, apoi cu interes crescandcare aducea pentru ei mult folos .La fel si ungurii din pusta Ungariei, invatasera acest mestesug totde la oierii romani.Despre patrunderea ciobanilor romani in sudul Rusiei, iata ce spune Nicolae M.Popp: “In Transnistriain a doua categorie in ordinea importantei numerice vin colonistii ardeleni, majoritatea oieri dinregiunea Sibiului (margineni) sau Sacelele Brasovului (mocani). Atrase de nesfarsitul stepelor ponticedintre Nistru si Nipru, siruri nesfarsite de oi , indrumate de ciobanii lor se indreptau spre acel Eldoradopastoral, care a fost Jedisanul tatarasc”.Stim ca in aceste drumuri lungi, turmele sunt insotite de “cani talapagosi”. Locurile unde s-au asezatacesti oieri cu turmele lor, au fost: Crimeea, pe hotarele oraselor Eupatoria, Carassubasar,Simferopol, Ialta, Livadia si Sevastpol pe malul Marii Negre, apoi in tinutul Molojna, la Ecaterinodar,Melitopol si Mariopol, pe malul Marii de Azov, pe valea raurilor Kuma si Manici care duc la MareaCaspica si in numeroase sate ale tinutului in sus si in jos, pana la Baku si Tbilisi. Ii gasim si laTaganrog si la Rostov, pe Don, apoi pe Volga si Taritan, Astrahan si Zmonovnik, oras in care oierulOprea Lupas din Cacova Sibiului, era propietar a doua randuri de case. In gubernia Surman, traia unmare propietar, care fusese pe la 1777 oier, in orasul Bugurusslan: Petru Smoala din Salistea Sibiuluisi exemplele pot continua cu sutele (Pentru cei interesati exista o bogata bibliografie).

[lilith]

Foarte interesant, am citit pe bucati, ieri un pic, azi un pic, maine inca un pic Foarte frumoasa istorie avem... si stim atat de putine despre ea...

[Oliviu Secara]

Raul, ne-ai inundat aici cu informaţie Ia să vedem despre ce e vorba... Îmi place începutul, iar tema topicului este cu greutate. Felicitări !

[Raul Petruț]

Eiii...m-am gandit si eu ca e prea multa informatie dintr-o data...dar nu m-am putut abtine din postat cand ma gandeam la idea nebuneasca ca se poate ca din cainii nostri sa se traga cainii altora si nu invers cum ne indeasa pe gat toata lumea. Interesanta idee si chiar interesante dovezi istorice ale raselor noastre .

Te rog sa citesti tot doar cand ai timp....mie mi s-a parut foarte interesant. Si nu am postat tot

[Oliviu Secara]

Toate acestea le-am pus deoarece citind despre cainii nostri Romanesti ...peste tot este scris ca au aparut odata cu ciobanii veniti in Romania de pe alte meleaguri.....am pus aceste texte ca dovada ca exista o sansa destul de mare ca ciobanii nostri sa fi fost primii care au colonizat Europa ...ca defapt cainii strainilor se trag din ciobanesti nostri, ai dacilor, ai Valahilor...si nu invers cum se scrie peste tot. Ni s-au luat si ni se iau prea multe...nu sunt mare fan al conspiratiilor dar......atatea scrieri de specialitate....atatea dovezi istorice......

Exista totusi o posibilitate nu ?

Să știi că din păcate noi românii ne lamentăm de fiecare dată când avem ceva important de făcut sau de păstrat și ajungem ca până la urmă să uităm scopul pe care îl aveam și înghițim poveștile care ni se spun de unul sau altul și chiar le luăm de bune indiferent de cât de trase de coadă ar fi și cel mai rău ni le însușim și le răspândim chiar dacă contravin propriilor noastre interese și chiar dacă n-am făcut nici o invetigație în acest sens. Bineînțeles investigația ar fi fost inutilă dacă din capul locului am fi păzit realitatea așa cum era, nefalsificată de alții cu voia noastră, se înțelege. Așa ceva eu n-am văzut la alte popoare...

Un scurt material care are legatură cu ce ai scris mai sus preluat de pe Enciclopedia Dacica, despre câini ciobănești - originea și dezvoltarea raselor românești.

Mai jos câteva preview-uri din document:

[lilith]

Super informatiile, Oliviu!
Mi-ar placea sa vad si placuta aia cu calaretul, despre care am citit in a doua ta imagine

[Oliviu Secara]

Super informatiile, Oliviu!
Mi-ar placea sa vad si placuta aia cu calaretul, despre care am citit in a doua ta imagine

Asta e tema ta de casă

Pe site-ul unui medic veterinar din Italia, crescător din 1995 de SRO spune ca Mioriticul și alte rase au participat la formarea SRO. Mai jos sunt cateva printscreenuri inclusiv cu perioadele de declin ale rasei SRO.

Mioriticul sau strămoșii lui în mod sigur au participat la formarea altor rase inclusiv SRO deoarece s-au exportat masiv animale de turmă ca tribut in spațiul rusesc + transhumanța în majoritatea regiunilor din Europa. Câinii însoțeau aceste turme în mod evident.

-> click aici pt zoom : https://i726.photobucket.com/albums/ww26 ... 4bec41.png


-> click aici pt zoom : https://i726.photobucket.com/albums/ww26 ... 41a0ef.png


-> click aici pt zoom : https://i726.photobucket.com/albums/ww26 ... 0842c4.png


-> click aici pt zoom : https://i726.photobucket.com/albums/ww26 ... 3ad048.png

[lilith]

Cam asta am gasit eu


Si am mai gasit pe un site dar nu ma lasa sa dau copy paste

[Oliviu Secara]

Si am mai gasit pe un site dar nu ma lasa sa dau copy paste

Tema nr 2
Apasă tasta print screen sau prt sc de la laptop dă Ctrl+V in paint si îți apare imaginea ecranului apoi da crop la portiunea care te intereseaza, save as si gata apoi upload pe photobucket.

[lilith]

Stiu, bre, sa fac un print screen, dar eram la munca si nu puteam face operatiuni din astea complexe

[cristidami]

Super informatiile, Oliviu!
Mi-ar placea sa vad si placuta aia cu calaretul, despre care am citit in a doua ta imagine

Şi mie.

[cristidami]

Super informatiile, Oliviu!
Mi-ar placea sa vad si placuta aia cu calaretul, despre care am citit in a doua ta imagine

Şi mie.

S-o făcut aproape o lună şi am rămas degeaba în aşteptare. Am găsit (cred) imaginea:



care corespunde descrierii: Pe una dintre placute, un calaret imbracat in armura, cu barba si par lung pana la gat, tine in mana dreapta o fiala, iar in spatele calului este reprezentat un caine masiv, cu parul latos,redat prin linii incizate, adanci si cu coada incovoiata sub forma unui carlig in treimea terminala, asemanarea cu ciobanestii mioritici, fiind mai mult decat evidenta.

Dacă asta e imaginea (eu aşa cred, şi nu aiurea) mă bag şi io la un arbitraj: subiect atipic - descalificat !