O mica descriere a Focului viu de la stana.
Un obicei azi stins,intalnit doar in cartile etnografice sau pus in scena de unele grupuri folclorice.
Un obicei frumos ce a strabatut istoria noastra inca din epoca de piatra pana la noi,inca o dovada a vechimii poporului nostru.
Un obicei cu multe conotatii păgâne venite din substratul vechi al poporului nostru din vremurile in care oamenii nu-l cunosteau pe Dumnezeu.
ALĂTURĂ-TE COMUNITĂȚII NOASTRE ! CUM TE ÎNREGISTREZI PT. A POSTA PE SITE VEZI AICI (CLICK)
Focul viu
Novaconi wrote: ↑Tue Oct 27, 2020 12:43 am O mica descriere a Focului viu de la stana.
Un obicei azi stins,intalnit doar in cartile etnologice sau pus in scena de unele grupuri folclorice.
Un obicei frumos ce a strabatut istoria noastra inca din epoca de piatra pana la noi,inca o dovada a vechimii poporului nostru.
Un obicei cu multe conotatii păgâne venite din substratul vechi al poporului nostru din vremurile in care oamenii nu-l cunosteau pe Dumnezeu.
-
Oliviu Secara
- Site Admin
- Posts: 1881
- Joined: Tue Sep 04, 2012 5:45 pm
- Location: Bihor, Oradea
- Contact:
Am întâlnit chiar întâmplător zilele acestea când am aflat că începe Anul Nou Pastoral pe data de 25 octombrie, câteva referințe concentrate de o dragă cunoștință de-a mea Gorneanu Iulia.
Ea spunea despre focul viu din noaptea de Sâmedru ca pentru comunitățile păstorești, noaptea de 25 octombrie are însemnătatea pe care o are Revelionul pentru noi. Stâlp de hotar între cele două anotimpuri pastorale, sărbătoarea celebrează moartea şi renaşterea lui Sâmedru/Sumedru, divinitate de origine indo-europeană, protectoare a tagmei oierilor. Se povesteşte că Sâmedru a fost nu numai început de anotimp, ci şi început de An Nou. Împreună cu Sângiorz, fratele lui, împărţea anul pastoral în două anotimpuri: iarna şi vara.
Pe 26 octombrie, Sâmedru primea cheile din mâna lui Sângiorz, apoi cu grabă mare închidea vremea bună cu o cheie iar cu cealaltă deschidea iarna. Amândoi purtau cheile vremii la brâu, ca nu cumva să le fure cineva din uşile anotimpurilor şi să se joace cu vremea după bunul plac. După ce schimbau între ei cheile vremii, sfinții populari străjer ai timpului, plecau unul în dreapta iar altul în stânga, depărtându-se la 6 luni distanță unul de altul.
Ea spunea despre focul viu din noaptea de Sâmedru ca pentru comunitățile păstorești, noaptea de 25 octombrie are însemnătatea pe care o are Revelionul pentru noi. Stâlp de hotar între cele două anotimpuri pastorale, sărbătoarea celebrează moartea şi renaşterea lui Sâmedru/Sumedru, divinitate de origine indo-europeană, protectoare a tagmei oierilor. Se povesteşte că Sâmedru a fost nu numai început de anotimp, ci şi început de An Nou. Împreună cu Sângiorz, fratele lui, împărţea anul pastoral în două anotimpuri: iarna şi vara.
Pe 26 octombrie, Sâmedru primea cheile din mâna lui Sângiorz, apoi cu grabă mare închidea vremea bună cu o cheie iar cu cealaltă deschidea iarna. Amândoi purtau cheile vremii la brâu, ca nu cumva să le fure cineva din uşile anotimpurilor şi să se joace cu vremea după bunul plac. După ce schimbau între ei cheile vremii, sfinții populari străjer ai timpului, plecau unul în dreapta iar altul în stânga, depărtându-se la 6 luni distanță unul de altul.
„Iar când veni şi vremea să urle-n zare tunul, / Mişcatu-s-au românii cu miile, ca unul”
Pastorii or avut calendarul lor,țăranii pe al lor.
Mocanii si cojanii
Pe mine m-a mirat faptul ca la noi a ramas aprinderea focului ca la aborigeni,fara greseala putem spune ca vine din epoca de piatra,s-a agatat de obiceiurile pastorale si viata de la stana si a supravituit pana aproape de zilele noastre,destul cat sa fie imortalizat in carti.
Pe dupamasa o sa postez cateva pagini din alta carte unde e cel mai bine descris,atat ca aprinderea focului viu la stana cat si ca aprindere a focului in joaca de catre copii (si nu numai)prin frecarea a doua lemne.
Mocanii si cojanii
Pe mine m-a mirat faptul ca la noi a ramas aprinderea focului ca la aborigeni,fara greseala putem spune ca vine din epoca de piatra,s-a agatat de obiceiurile pastorale si viata de la stana si a supravituit pana aproape de zilele noastre,destul cat sa fie imortalizat in carti.
Pe dupamasa o sa postez cateva pagini din alta carte unde e cel mai bine descris,atat ca aprinderea focului viu la stana cat si ca aprindere a focului in joaca de catre copii (si nu numai)prin frecarea a doua lemne.
Tot in cartea asta ,Ion Ghinoiu arata si focul de samedru si focul de joimari,ceea ce aminteai mai sus ca a scris doamna Gorneanu.
As zice sa lasam sâmedrii si sângiorzii,descantecele si credintele astea paleocuctene si sa ne aducem aminte de Dumnezeu
As zice sa lasam sâmedrii si sângiorzii,descantecele si credintele astea paleocuctene si sa ne aducem aminte de Dumnezeu
- Attachments
-
-
Oliviu Secara
- Site Admin
- Posts: 1881
- Joined: Tue Sep 04, 2012 5:45 pm
- Location: Bihor, Oradea
- Contact:
Dl. Novaconi observ ca te-ai documentat serios pe această temă. De unde preocupările pt obiceiuri, etnografie? Ca să găsești atâtea surse, cărți, cred că a fost nevoie de câțiva ani de cercetare. Înseamnă că această pasiune stăruie și aproape îl mistuie pe om. Ma bucur că există persoane care se documentează profund și autodidact pe istoria noastră, a românilor. Avem o șansă!
„Iar când veni şi vremea să urle-n zare tunul, / Mişcatu-s-au românii cu miile, ca unul”